Rezultate

21 sept.

a întomna

Eu sunt născută toamna. Se spune că ar trebui să-ţi placă vremea aşa cum era când ai venit pe lume. N-am întrebat-o niciodată pe mama ce fel de timp a fost în ziua naşterii mele, ştiu numai că soarele doar ce răsărise când am început să plâng. Şi pesemne că m-am îndrăgostit văzându-l, pentru că mie toamna îmi displace.

Căutând în dicţionar, am descoperit că există verbul a întomna, pe care, iniţial, crezusem sincer că l-am inventat. Face parte dintr-o categorie specială, aceea a cuvintelor cu un singur sens, dar având conotaţii estetice; folosit exclusiv în sfera poeticului, înseamnă „a se face toamnă”. Atât. Fără multe vorbe, fără explicaţii, fără pierdere de vreme. Fără înflorituri şi fără figuri de stil. Dar nu lipsit de culoare. Căci cele care îmi plac într-adevăr în această perioadă a anului sunt multele culori care străpung până la suflet, şi multele sentimente care răzbesc până la ochi.

Continuare »

17 aug.

a elibera

Verbul a elibera face parte dintre acele cuvinte în numele cărora, din când în când, oamenii sunt capabili de sacrificii imense. Cu nuanţă mai puţin tragică, se poate referi şi la militărie (a fi lăsat la vatră) sau prizonierat (a pune în libertate), la atomi (a se desprinde dintr-o moleculă) sau mecanisme (a slăbi), la o funcţie/post (a da afară, a destitui), la acte (a da cuiva un document) sau la spaţii (a evacua, goli o cameră). Cel mai profund sens al termenului se leagă organic, însă, de posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă, presupunând pe a da sau a-şi lua libertate, a înlătura oprimarea (naţională, politică, socială, mentală).

Continuare »

10 iun.

„Sonet XVIII” de William Shakespeare

Shall I compare thee to a summer’s day?
Thou art more lovely and more temperate.
Rough winds do shake the darling buds of May,
And summer’s lease hath all too short a date.
Să te asemăn cu o zi de vară?
Frumuseţe şi balanţă ai mai mult.
În mai, ades furtuni muguri doboară,
Iar verile-s prea scurte, şi-n tumult.
Sometime too hot the eye of heaven shines,
And often is his gold complexion dimm’d;
And every fair from fair sometime declines,
By chance or nature’s changing course untrimm’d;
De multe ori cerescul ochi prea arde,
Sau ceţuri auriul chip l-au şters,
Şi ce-i frumos din frumuseţe scade
Întâmplător, sau de-al naturii mers.
But thy eternal summer shall not fade
Nor lose possession of that fair thou ow’st;
Nor shall Death brag thou wander’st in his shade,
When in eternal lines to time thou grow’st:
Dar veşnica ta vară nu se duce,
Minunea chipului tu n-o să-ţi schimbi,
Nu te umbreşte moartea-ntre năluce
Când în eterne versuri creşti în timp.
So long as men can breathe or eyes can see,
So long lives this, and this gives life to thee.
Cât mai respiră-n lume om, cât ochiu-nvaţă,
Trăi-va şi acest poem şi-ţi va da viaţă.
William Shakespeare traducere de Grete Tartler

02 dec.

objective, goal

Ca substantiv, „objective” înseamnă „obiectiv”. La rândul lui, „goal” înseamnă „scop”, „ţel” (şi alte câteva din aceeaşi arie, inclusiv „gol” din sport). După cum se observă, „objective” şi „goal” sunt practic sinonime. Totuşi, unele persoane consideră că, cel puţin în anumite situaţii, există o diferenţă de nuanţă. Astfel, „goal” este indicat a fi folosit atunci când este vorba despre ceva general, iar „objective” pentru ceva clar determinat, specific, punctual („objective” este cumva o parte din „goal„, o etapă concretă, ceva care, odată realizat, ne îndreaptă spre acesta).

30 sept.

„Venere şi Madonă” de Mihai Eminescu

Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei.
Oh, ideal lost in night-mists of a vanished universe:
People who would think in legends – all a world who spoke in verse;
I can see and think and hear you – youthful scout which gently nods
From a sky with different starlights, other Edens, other gods.


Continuare »

23 sept.

„Noi vrem pământ!” de George Coşbuc

Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi,
Dar vrem pământ!
I’m hungry, naked, homeless, through,
Because of loads I had to carry;
You’ve spat on me, and hit me – marry,
A dog I’ve been to you!
Vile lord, whom winds brought to this land,
If hell itself gives you free hand
To tread us down and make us bleed,
We will endure both load and need,
The plough and harness yet take heed,
We ask for land!


Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro