| A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată, Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. |
Once on a time, as poets sing High tales with fancy laden, Born of a very noble king There lived a wondrous maiden. |
Cuvânt vânturat pe buzele tuturor la ordinea zilei, şi mare făcător de minuni în rezolvarea problemelor care îl copleşesc pe omul trăitor al acestor timpuri, verbul a banaliza se dovedeşte, de facto, un soi de panaceu pentru toate lucrurile de care ne lovim şi pe care nu vrem să le simţim. Înseamnă, pe de o parte, „a deveni sau a face să devină banal”, adică lipsit de originalitate, obişnuit, comun, monoton, prozaic, neînsemnat, până într-atât, încât nu are rost să-ţi baţi capul cu el. Cam în acelaşi registru, verbul se plasează pe orbita lui „a trata în mod simplist”. În felul acesta, oamenii au găsit o metodă foarte interesantă de a trece prin viaţă ca şi cum nimic n-ar avea reală importanţă şi valoare, ca şi cum singurele lucruri de care se pot dispensa sunt firimituri pe care le împrăştie colo-colo, ca să aibă impresia că dau ceva, sau fac ceva, sau trăiesc ceva. Dar foarte rar firimiturile sunt realmente părticele din ei. Că dacă nimic nu merită, nimic nu-i de dat.
Continuare »
* a corhăni apare ca noutate, verb cu indicativul prezent eu corhănesc şi ei corhănesc, imperfectul el corhănea şi conjunctivul prezent el să corhănească; cuvântul completează familia lexicală a substantivului corhănit, referindu-se la „transportul buştenilor de la locul unde au fost fasonaţi, până la o cale de comunicaţie, prin târâre sau rostogolire, cu ajutorul ţapinei sau cu alte mijloace”.
! corijent / corigent are două forme acceptate; folosit fie ca adjectiv, fie ca substantiv, cuvântul are pluralul corijenţi/corigenţi şi femininul corijentă/corigentă – corijente/corigente. Aceeaşi modificare este suferită şi de către substantivul feminin !corijenţă/corigenţă, care are genitiv-dativul corijenţei/corigenţei şi pluralul corijenţe/corigenţe.
* cornflakes e un anglicism, substantiv neutru care are doar formă de plural, cu pronunţie cornfleĭcs şi despărţire corn-flakes
* cornier (cor-ni-er) are ca noutate utilizarea adjectivală, exclusiv în sintagma fier cornier. Substantivul !cornier, identic din punct de vedere al formei, şi-a modificat în noul DOOM genul, din feminin (anterior cornieră) în neutru, cu pluralul corniere.
! coronar păstrează doar valoarea adjectivală, referindu-se la vasele sangvine, cu femininul coronară şi pluralul coronare. Este introdus într-un articol aparte substantivul feminin *coronară („vas de sânge în formă de coroană în jurul unui organ pe care îl irigă”), care are genitiv-dativul coronarei şi pluralul coronare
Se foloseşte foarte des structura „îmi cer scuze”, pentru a ruga pe cineva să ierte o greşeală pe care am comis-o. Formula este însă extrem de nefericită, pentru că privită mai atent îşi dezvăluie ambiguitatea. „Îmi cer scuze” (mie) – adică eu faţă de propria-mi persoană? Ca să nu mai spunem de mult-abuzatul „vă cer scuze” care, analizat logic, poate fi înţeles chiar ca o pretenţie la păreri de rău din partea celuilalt. Convenind, prin urmare, că „a-ţi cere scuze” e o treabă foarte periculoasă, putem să-l folosim, în schimb, pe a (se) scuza.
Continuare »
Nu-mi place toamna, dar recunosc: uneori mă încântă culorile, iar alteori mi-s dragi vorbele ei. Ca de pildă a desfrunzi. Verbul se referă cuminte la rămânerea copacului – fie el singur sau crescut în pădure – fără frunze, odată cu venirea frigului. Însă structurile sinonime sunt nemăsurat de metaforice şi aproape umane…
Se spune că-şi pierde frunzele copacul, de parcă ar avea vreun colţ neştiut, le-a pus acolo şi-a uitat de ele… sau or fi precum cheile de la maşina timpului? Se zice că se despoaie, de parcă frunzele-s haine… sau îs pui? Ori cică toamna lipseşte copacul de frunze – ca şi cum un mare dor ar rămâne-n urma lor; ori singur şi le leapădă – ca pe-o ruşine… şi se dezgoleşte. Îmi sună ciudat, dar există a desfoia şi a defolia, mai savante şi mai grave. Şi am mai găsit, absent din variantele oficiale ale dicţionarelor şi gonită undeva în argotic, desfrunzirea cu sensul de „jefuire, de bătaie rea”, soră cu moartea.
Continuare »
| My tongue-tied muse in manners holds her still, While comments of your praise, richly compiled, Reserve thy character with golden quill, And precious phrase by all the muses filed. |
E potolită muza mea, sărmana, numai tălmacii slavei tale, iată, în litere de aur moaie pana, scriind cu toate muzele deodată. |
| I think good thoughts, whilst other write good words, And like unlettered clerk still cry „Amen” To every hymn that able spirit affords In polished form of well-refinèd pen. |
Gândesc de bine, altul gându-mi scrie, copist cam necioplit, eu strig „Amin!” la fiecare imn ce îl învie condeiul cel de strălucire plin. |
| Hearing you praised, I say „‘Tis so, ‘tis true”, And to the most of praise add something more; But that is in my thought, whose love to you, Though words come hindmost, holds his rank before. |
Eşti lăudat şi strig „Aşa-i!” şi-n turmă adaug încă laudei grozave cuvinte (nerostite) spuse-n urmă, dar primele urcând în epitafe… |
| Then others for the breath of words respect, Me for my dumb thoughts, speaking in effect. |
Iubeşte-n alţii vorbele-puzderii şi-n mine numai vocile tăcerii… |
| William Shakespeare | traducere de Gheorghe Tomozei |
© 2024 blog.ro-en.ro