Rezultate

06 mart.

„When the Hounds of Spring” de Algernon Charles Swinburne

When the hounds of spring are on winter’s traces,
The mother of months in meadow or plain
Fills the shadows and windy places
With lisp of leaves and ripple of rain;
And the brown bright nightingale amorous
Is half assuaged for Itylus,
For the Thracian ships and the foreign faces,
The tongueless vigil, and all the pain.
Pe urmele iernii când vara ogarii şi-aţine,
Atunci mamei lunilor prinde a-i place
Ca pajişti, hăţişuri şi câmpuri de viscole pline
În freamăt de foi şi de ploi să îmbrace;
Iar galeşa privighetoare şi-astâmpără-n parte
Canonul stârnit de-a lui Itylus moarte,
Iscodirea tăcută a feţelor cele străine
Şi-a navelor trace.
Come with bows bent and with emptying of quivers,
Maiden most perfect, lady of light,
With a noise of winds and many rivers,
With a clamor of waters, and with might;
Bind on thy sandals, O thou most fleet,
Over the splendor and speed of thy feet;
For the faint east quickens, the wan west shivers,
Round the feet of the day and the feet of the night.
Vino cu arce-ncordate şi doldora tolbe, Fecioară
Fără cusur, domnind pe-a luminii imperii
Cu zvon de vânt vino şi râuri dând pe dianafară,
Cu larmă de ape, stăpâna puterii!
O, tu cea mai sprintenă zee, înnoadă sandale
Peste splendoarea gleznelor iuţi ale tale,
Căci zorii se-aprind şi palul amurg se-nfioară
Lângă picioarele zilei şi cele-ale serii.
Where shall we find her, how shall we sing to her,
Fold our hands round her knees, and cling?
O that man’s heart were as fire and could spring to her,
Fire, or the strength of the streams that spring!
For the stars and the winds are unto her
As raiment, as songs of the harp-player;
For the risen stars and the fallen cling to her,
And the southwest-wind and the west-wind sing.
Unde afla-o-vom, cum vom cânta pentru ea,
Şi cum să-i cuprindem genunchii cu palmele oare?
De-ar fi inima omului faclă întinsă spre ea,
Faclă sau zvâcnet de apă înalt ţăşnitoare!
Căci stele şi vânt i-as precum un veşmânt,
Cum şi tropii harpistului straie îi sunt;
Căci stelele noi sau căzute se-anină pe ea,
Iar vântul de sud şi de vest îi înalţă tropare.
For winter’s rains and ruins are over,
And all the season of snows and sins;
The days dividing lover and lover,
The light that loses, the night that wins;
And time remember’d is grief forgotten,
And frosts are slain and flowers begotten,
And in green underwood and cover
Blossom by blossom the spring begins.
Căci ploile-au stat, dispar ale iernii ruine
Şi vremea nămeţilor cea ticăloasă,
Şi zile ce-i fac pe ibovnici să se dezbine,
Prea scurte amiezi, nopţi ce tot mai grele apasă;
Uitate sunt azi suvenirile vremii posace,
Nimic nu mai degeră, mugurul floare desface,
Iar crângul e verde, şi iată că vine
Din boboc în boboc primăvara frumoasă.
The full streams feed on flower of rushes,
Ripe grasses trammel a travelling foot,
The faint fresh flame of the young year flushes
From leaf to flower and flower to fruit;
And fruit and leaf are as gold and fire,
And the oat is heard above the lyre,
And the hoofed heel of a satyr crushes
The chestnut-husk at the chestnut-root.
Trestia-n floare gârlele pline hrăneşte,
Ierburi în pârg lănţuiesc pe drumeţ de picioare,
Slaba văpaie a noului an se-nteţeşte
Din frunze în flori şi în poame din floare;
Frunza şi rodul ca focul şi auru-s rude;
Trişca de-ovăz mai tare ca lira se-aude;
Şi-asculţi copitatul câlcâi de satir cum striveşte
Coji de castane-n cărare.
And Pan by noon and Bacchus by night,
Fleeter of foot than the fleet-foot kid,
Follows with dancing and fills with delight
The Mænad and the Bassarid;
And soft as lips that laugh and hide
The laughing leaves of the trees divide,
And screen from seeing and leave in sight
The god pursuing, the maiden hid.
Şi, ziua, Pan – Bachus în faptul serii,
Mai iuţi ca iezii repezi din copite,
Alungă, încântându-le, puzderii
Şi de Menade şi de Bassaride:
Şi, moi ca nişte buze mori râzând,
Cad frunze-n rarişti, vesele – pe rând
Dezvăluind şi ascuzând vederii,
Zeul strârnit, fecioarele pitite.
The ivy falls with the Bacchanal’s hair
Over her eyebrows, hiding her eyes;
The wild vine slipping down leaves bare
Her bright breast shortening into sighs;
The wild vine slips with the weight of its leaves,
But the berried ivy catches and cleaves
To the limbs that glitter, the feet that scare
The wolf that follows, the fawn that flies.
Cad iederi şi-al Bacantei păr umbros,
Peste sprâncene, ochiul tăinuindu-l,
Iar curpeni albi, când lunecă în jos,
Îi dezgolesc sâni lucii ca argintul;
Se-nclină clematita grea de foi
Şi iederi sub povara poamei noi,
Şi-agaţă de piciorul lor spăimos
Fugaciul faun, lupul urmărindu-l.
Algernon Charles Swinburne traducere de Tudor Dorin

21 feb.

DOOM 2: parorexie – parpalac

! parorexie este un substantiv feminin („tulburare a apetitului care se manifestă prin dorința de a ingera substanțe necomestibile”), care acum are două variante corecte pentru despărțirea în silabe: pa-ro-re-xi-e/par-o-re-xi-e; termenul are genitive-dativul parorexiei

! parosmie este tot termen medical („tulburare olfactivă care constă în percepția falsă a unui miros”), substantiv feminin cu genitiv-dativul parosmiei; se desparte pa-ros-mi-e/par-os-mi-e

* parotidectomíe se desparte pa-ro-ti-dec-to-mi-e/pa-ro-tid-ec-to-mi-e și este substantiv feminin cu genitiv-dativul parotidectomíei și pluralul parotidectomíi; este o „intervenție chirurgicală prin care se extirpează total sau parțial glanda parotidă”. Din aceeași familie, adjectivul corespunzător este * parotidián (pa-ro-ti-di-an), masculin cu pluralul parotidiéni (pa-ro-ti-di-eni) și femininul parotidiánă-parotidiéne („referitor la parotidă, al parotidei”).

! paroxitón se departe pa-ro-xi-ton/par-o-xi-ton, și are atât valoare adjectivală (masculin cu pluralul paroxitóni și femininul paroxitónă-paroxitóne), cât și substantivală (neutru cu pluralul paroxitóne) – „cuvânt, formă gramaticală care are accentul pe penultima silabă”. Însușirea de a fi paroxiton se numește !paroxitoníe (pa-ro-xi-to-ni-e/par-o-xi-to-ni-e), feminin cu genitiv-dativul paroxitoníei.

! parpalác (pardesiu, balonzaid) este un termen familiar, substantiv neutru cu pluralul parpaláce

25 dec.

Cuvântul anului 2018 pentru Merriam-Webster: justice

Justiție rasială. Obstrucționarea justiției. Justiție socială. Ministerul de Justiție. Investigarea președintelui american Donald Trump de către Robert Mueller, audierile tensionate ale lui Brett Kavanaugh în Congres, lupta pentru egalitate socială, rasială și egalitatea de sex, ultimul an a fost martor al unui ciclu de știri tumultoase și hipnotice. Merriam-Webster a ales „justice” (“justiție”) drept cuvântul anului 2018 din pricina știrilor care s-au repetat luni la rând, recunoscându-i-se locul central în conștiința publică.

Compania și-a explicat alegerea prin faptul că noțiunea de justiție a fost centrul multor dezbateri naționale în anul 2018: justiție rasială, justiție socială, justiție infracțională, justiție economică. În toate conversațiile legate de aceste teme este relevantă întrebarea la ce se referă exact când folosim termenul justiție.

Continuare »

24 dec.

a aromi

Pentru verbul a aromi, unele dicționare indică etimologie necunoscută. Este un cuvânt pe care l-am nimerit din întâmplare, căci îmi închipuiam că înseamnă altceva și am fost surprinsă să descopăr că mă înșelam, cel puțin parțial. Evident, semnificația la care mă gândisem avea legătură cu aromele…

Și verbul are, oarecum. O variantă fonetică mai veche era chiar a aroma, iar al doilea sens menționat acum de dicționare se referă la „a ameți cu un miros îmbătător”, în timp ce o utilizare arhaică însemna „a afuma pe cineva cu mirodenii” – a tămâia.

Însă prima accepție a verbului e „a fi cuprins de un somn ușor, superficial, lin, plăcut (și scurt)”, adică sinonim al lui a ațipi, a dormita, a moțăi, a picoti, a piroti. Utilizările figurate sunt cel puțin două, una având legătură cu acest sens și fiind încă actuală, deși rar folosită, însemnând a calma, a liniști, a potoli, a ogoi.

Cel de-al doilea sens figurat se stabilește, cel mai ușor, prin echivalență cu verbe precum a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta (cu vorba), a seduce, a tenta, a trișa, a zăpăci.

Continuare »

18 dec.

Termenul anului în Australia: Canberra bubble

Dacă pentru Donald Trump cuvântul de ordine este „fake news”, pentru Scott Morrison, prim-ministrul Australiei, este „Canberra bubble” și reprezintă modul în care acesta descrie bârfele parlamentare. Acesta a fost ales termenul anului 2018 de Centrul Național al Dicționarului Australian (ANDC).

Domnul Morrison a mai fost pe lista scurtă de termeni cu „fair dinkum power”, care se referă la energia obținută din cărbune în locul celei regenerabile.

Continuare »

05 dec.

„Third Ypres” de Edmund Blunden

Triumph! How strange, how strong had triumph come
On weary hate of foul and endless war
When from its grey gravecloths awoke anew
The summer day. Among the tumbled wreck
Of fascinated lines and mounds the light was peering,
Half-smiling upon us, and our newfound pride;
The terror of the waiting night outlived,
The time too crowded for the heart to count
All the sharp cost in friends killed on the assault.
No hook of all the octopus had held us,
Here stood we trampling down the ancient tyrant.
So shouting dug we among the monstrous pits.
Amazing quiet fell upon the waste,
Quiet intolerable to those who felt
The hurrying batteries beyond the masking hills
For their new parley setting themsleves in array
In crafty fourms unmapped.
No, these, smiled faith,
Are dumb for the reason of their overthrow.
They move not back, they lie among the crews
Twisted and chocked, they’ll never speak again.
Only the copse where once might stand a shrine
Still clacked and suddenly hissed its bullets by.
The War would end, the Line was on the move,
And at a bound the impassable was passed.
We lay and waited with extravagant joy.
Triumf! Triumf bizar, muiat în ura
Războiului murdar și fără capăt,
Când s-a trezit o zi de vară
Din giulgiu-i sur. Lumina săgeta
Fascine, lut și apă, mângâind
Mândria noastră nou-născută; groaza
Înfriguratei așteptări nocturne
Slăbea iar timpul era prea-nțesat
Ca inima să-i numere pe morți.
După asalt, simțeam că am strivit
Tentaculele hidrei ancestrale,
Și chiuiam, săpând prin catacombe.
Pustia amuțise iar tăcerea
Ne-nnebunea căci dincolo de creste
Se regrupau, pe semne, baterii
Menite a-ntări parlamentarea.
Încrederea zâmbea; au amuțit
Căci sunt distruse; zac fără putere
În vraful morților – nu vor vorbi.
Dar crângul cu altarul în ruine
Mai azvârlea cartușe șuierate…
Va Lua sfârșit războiul, Linia
Se strămuta și, iată, ca prin farmec,
Fusese străbătut nestrăbătutul.
Extaziați, ședeam și așteptam.


Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro