* oare care deschide seria unor compuse menționate acum pentru prima dată în DOOM2; structura este alcătuită dintr-un adverb și un pronume (oare care dintre ei știe?). Tot astfel, apar *oare când – adverb + adverb (oare când vom afla?), *oare cât – adverb + adverb (oare cât costă?), *oare ce – adverb + adverb (oare ce vrea?), *oare ceva – adverb + pronume (oare ceva de aici l-ar interesa?), *oare cine – adverb + pronume (oare cine știe?), *oare cum – adverb + adverb (oare cum îl cheamă?), dar și *oare unde – adverb + adverb (oare unde o fi?).

! oarece este sinonim cu ceva și se folosește în limbajul popular – este pronume nehotărât invariabil și primește acum și o valoare nouă, cea de adjectiv pronominal invariabil. Aceleași modificări apar și în cazul lui !oareșice, un echivalent invariabil ce funcționează ca arhaism popular, având atât valoare pronominală, cât și adjectivală.

! a se obârși este învechit, un verb care nu își modifică forma, dar trece în clasa reflexivelor; indicativul prezent este se obârșește, imperfectul – se obârșea, iar conjunctivul prezent – să se obârșească

! ober (chelner-șef) e un arhaism care se pronunță obăr, substantiv masculin cu pluralul oberi. Echivalentul lui este !oberchelner – substantiv masculin cu pluralul oberchelneri.

! oberliht este substantiv neutru cu pluralul oberlihturi, iar singura precizare suplimentară adusă de DOOM2 este pronunția corectă – obărliht; termenul denumește o „deschidere în partea de sus a unei ferestre sau a unei uși, servind la iluminarea sau la aerisirea unei încăperi; luminator”

A man who suffered from impotence went to see a doctor. The doctor gave him a revolutionary new injection made from monkey glands, which worked perfectly. Nine months and two weeks later, his wife had a baby.

When the nurse came out of the delivery room with the news, he asked, „Is it a boy or a girl?”

„We won’t know until it comes down off the chandelier.”

* nevăzător apare ca noutate, având atât valoare adjectivală, cât și substantivală; este masculin cu pluralul nevăzători și femininul nevăzătoare-nevăzătoare

! nevăzute, care funcționează exclusiv în locuțiunea adverbială pe nevăzute, are acum un articol separat de cel al adjectivului nevăzut

* neviabil (ne-vi-a-bil) este nou, adjectiv masculin cu pluralul neviabili și femininul neviabilă-neviabile

! a se nevoi trece în clasa reflexivelor; este învechit și popular, având indicativul prezent el se nevoiește, imperfectul el se nevoia și conjunctivul să se nevoiască. Din aceeași familie lexicală, !nevoiaș primește acum și valoare substantivală, pe lângă cea adjectivală mai veche – masculin cu pluralul nevoiași și femininul nevoiașă-nevoiașe.

* nevoit (obligat) este un adjectiv nou, masculin cu pluralul nevoiți și femininul nevoită-nevoite

Verbul a asteniza s-a format de la substantivul astenie, la care s-a adăugat sufixul –iza. Poate avea valoare reflexivă sau tranzitivă și înseamnă „a (se) îmbolnăvi de astenie”; în unele dicționare, are o variantă – a (se) astenia – pe care DOOM-ul nu o acceptă însă (cum, de altfel, nu menționează nici varianta reflexivă).

Altfel, verbul stabilește o echivalență cu a slăbi, pentru că starea astenică presupune „oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual”, modelul de conjugare fiind a neurasteniza, din familia lui neurastenie – care vine din franceză și vorbește despre niște treburi mult mai serioase.

Continuare »

Verbul a binemerita este, după toate probabilitățile, un termen obținut prin compunere, din adverbul „bine” și verbul „a merita”. Spre deosebire de acesta din urmă, se folosește foarte rar, mai ales la perfect compus (a binemeritat) și la gerunziu (binemeritând) – DOOM-ul subliniază în mod special că se folosește mai frecvent la timpuri trecute și compuse.

Este intranzitiv, deseori urmat de determinări introduse prin prepoziția compusă „de la”, însemnând „a câștiga dreptul la recunoștința cuiva, la o răsplată etc.” Recunosc faptul că îmi era străină existența acestui verb (deși cunosc adjectivul corespunzător)… iar dicționarele nu ajută foarte mult cuiva interesat de utilizarea lui corectă – singurul exemplu este din Alecsandri: „A binemeritat de la patrie”.

Continuare »

Limba română are o istorie bogată şi controversată. Cele peste 60.000 de cuvinte din DEX au origini foarte diferite, însă reuşesc să se îmbine perfect, într-o limbă vorbită de toţi românii.

Limba română provine din romanizarea populaţiilor din bazinul Dunării şi ulterior, din influenţele slave, greceşti, maghiare sau turceşti. Este o limbă vie, într-o continuă schimbare, care spune numeroase poveşti şi atrage o mulţime de necunoscute. Până la urmă, cu cât este mai complexă o limbă, cu atât este mai frumoasă, aşadar, ar trebui să fim mândri de graiul nostru.

Continuare »