E, în sfârşit, vremea pentru a înflori! Este un verb de primăvară, pentru care sensul propriu se referă la „a face, a da, a se acoperi de flori”, iar despre acestea la „a-şi deschide bobocii, a se desfoia”. Termenul se foloseşte pentru tot ce capătă aspectul unei flori ori devine de parcă ar fi presărat cu ele şi, prin extindere, la orice lucru care se arată în toată frumuseţea şi strălucirea sa.

Multe sunt cele care pot înflori. Se spune deseori despre faţă, despre obraji, atunci când devin rumeni, se înroşesc, se îmbujorează, se luminează. În registrul popular, verbul se foloseşte referitor la acţiunea de a face ca o pânză să devină de un alb strălucitor, prin spălare şi uscare la soare. De asemenea, de utilizează pentru unele produse alimentare, de obicei lichide, care prind floare, acoperindu-se cu un strat subţire de mucegai.

Continuare »

Sensul cel mai cunoscut al verbului a fascina se referă la „a produce cuiva o impresie deosebită prin însuşiri (atrăgătoare) ieşite din comun” ori „a face să fie cuprins de uimire şi de admiraţie”. Rezultatul poate fi unul pozitiv, de încântare perfect justificată de calităţile celui admirat, sau unul negativ, de rupere a contactului cu realitatea pentru cel care suferă efectul fascinaţiei – „a pune stăpânire pe deplin, împiedicând să reacţioneze prompt sau să înţeleagă starea reală a lucrurilor”, „a subjuga pe cineva în aşa fel, încât să nu mai vadă lucrurile aşa cum sunt”.

Destul de numeroase, sinonimele se organizează şi ele pe axa pozitiv-negativ, cu grade diferite de intensitate: a captiva, a încânta, a delecta, a desfăta, mergând până la a seduce, a fermeca, a vrăji. Se pare că verbul poate fi folosit şi cu sensul de „a atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea”, sens pe care nu cred că l-am utilizat niciodată (în mintea merge mai curând „a atrage în mod irezistibil privirea cuiva”). Deci cuvântul acoperă şi intenţia de „a subjuga pe cineva cu privirea”, de a controla prin puterea ochilor, adică vrăjitorie curată: „te fascinez de nu te vezi”?

Continuare »

La început de an, am făcut o mică analiză a anului trecut, pentru a vedea în ansamblu ce am realizat şi, mai ales, pentru a stabili direcţia de urmat în 2011.

În 2010, dicţionarul român-englez şi dicţionarul englez-român s-au îmbogăţit cu câte 20.000 de sensuri. Mulţumiri tuturor celor care sprijină această dezvoltare, în special masteranzilor de la Masteratul pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, condus de Prof. dr. Lidia Vianu, din cadrul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti.

Cea mai importantă noutate din 2010 o reprezintă facilitatea de traducere a conjugării verbelor. Este un volum uriaş de informaţii (de ordinul a zece milioane de conjugări traduse), ceea ce a însemnat şi un efort pe măsură. Este însă o facilitate utilă şi un mare pas dincolo de limitele unui dicţionar obişnuit.

În 2011 ne propunem să adaugăm mecanisme de traducere euristică (deducere de traduceri). Şi, desigur, dicţionarele se vor îmbunătăţi cât mai mult posibil. Blogul va continua în acelaşi ritm – o primă noutate este înlocuirea rubricii de glume pe teme lingvistice, aproape epuizată în atâţia ani, cu o rubrică de scurte glume în limba engleză, care să se constituie în distractive exerciţii de traducere.

Anul este lung, multe lucruri bune se pot întâmpla. Nu ezitaţi să faceţi propuneri şi observaţii!

Indiferent de vârstă, fiecare dintre noi a aşteptat cu multă emoţie dimineaţa de 6 decembrie. Este seara lui Moş Nicolae, seara care ne aduce zâmbete cât pentru un an. Toţi ne lustruim repejor ghetuţele şi aşteptăm să se întâmple minunea, pentru că pe Moş Nicolae nu l-a văzut nimeni niciodată!

Dar cine este Moş Nicolae? Echipa Centrului de Limbi Străine A_BEST are răspunsul: Moş Nicolae este un minunat… poliglot! El cunoaşte toate limbile pământului, putând să înţeleagă dorinţele copiilor de pretutindeni…

Continuare »

Verbul a pedepsi apare ca un răspuns firesc la eroarea umană, cu grade diferite de gravitate. Înseamnă „a aplica cuiva o pedeapsă”, fie pentru o greşeală, fie pentru o infracţiune săvârşită. Termenul se poate referi la „a supune unor chinuri” ce pot fi de natură fizică sau morală, dintre toate acestea cea mai dură fiind (dacă e făcută bine şi cu reale remuşcări) auto-pedepsirea – a se chinui, a se tortura, a suferi. Foarte interesante mi s-au părut a fi sinonimele, extrem de numeroase şi diferite din punct de vedere semantic, în funcţie de domeniul de aplicabilitate.

Cea mai răspândită utilizare se circumscrie spaţiului juridic, mergând de la a sancţiona, până la a condamna, a osândi. Una dintre cele mai aprige instanţe de pedepsire este însă cea divină, motiv pentru care, foarte des, Dumnezeu bate, ceartă, obliceşte, răsplăteşte ori răzbună. Iar sinonimele utilizate în spaţiul sacrosanct al Bisericii sunt a canoni, chiar a chinui şi a căzni. Forme extreme ale pedepselor pot face trimitere la termeni având conotaţii mai dure, precum a schingiui sau a tortura. E ciudat… într-o religie în care verbul fundamental este a ierta, cu întoarcerea celuilalt obraz – deci antonimul perfect…

Continuare »

! damblagiu este menţionat ca termen popular şi familiar, având (în plus faţă de norma anterioară) atât valoare adjectivală, cât şi formă pentru feminin – damblagíe; pluralul pentru ambele genuri este damblagii; din punct de vedere al sensului, precizăm că termenul se referă la o „persoană care suferă de dambla” şi are un sens propriu – apoplectic, paralitic, dar şi unul figurat – ahtiat (după ceva)

* dame apare ca „joc”, cu formă de substantiv feminin plural

* damnare e termen livresc („condamnare la chinurile infernului, blestem, reprobare”), care coexistă cu mai vechiul damnaţiune; este substantiv feminin cu genitiv-dativul damnării şi pluralul damnări. I se alătură *damnat, cu valoare adjectivală ori substantivală, care are plural damnaţi şi feminin damnată-damnate.

! Damocles (cel cu sabia, desigur) se desparte Da-mo-cles şi e înregistrat ca substantiv propriu masculin

* dan, substantiv masculin cu pluralul dani, este „grad de calificare în ierarhia titlurilor centurii negre în artele marţiale japoneze (judo, karate, aikido etc.)”