Rezultate

15 mai

„Lost Love” de Robert Graves

His eyes are quickened so with grief,
He can watch a grass or leaf
Every instant grow; he can
Clearly through a flint wall see,
Or watch the startled spirit flee
From the throat of a dead man.
Across two counties he can hear
And catch your words before you speak.
The woodlouse or the maggot’s weak
Clamour rings in his sad ear,
And noise so slight it would surpass
Credence–drinking sound of grass,
Worm talk, clashing jaws of moth
Chumbling holes in cloth;
The groan of ants who undertake
Gigantic loads for honour’s sake
(Their sinews creak, their breath comes thin);
Whir of spiders when they spin,
And minute whispering, mumbling, sighs
Of idle grubs and flies.
This man is quickened so with grief,
He wanders god-like or like thief
Inside and out, below, above,
Without relief seeking lost love.
De-atâta chin, privirea lui
S-a agerit: el vede cum
Sub ochi se-nalță iarba, vede
Ce-i dincolo de zid și fum
Și ce nălucă se desparte
De omul osândit de moarte.
Aude peste zeci de sate;
Pân-a-i vorbi, el luminat e.
Urechea tristă i-o surzește
Zvâcnirea unei cozi de pește,
Neputinciosul fir de iarbă
Plecat spre rouă ca s-o soarbă,
Roit de fluturi, viermi sau molii
Ce mursec straie și fotolii,
Năduful harnicei furnice
Când dă povara s-o ridice,
Spetindu-se căci vrea anume
Să nu-și păteze bunul nume,
Țesutul pânzei de paing
Și forfoteala ce-o încing
Gângăniile din astă lume.
Înconvoiat de dorul greu
Cutreieră prin lumea toată
Asemeni unui fur sau zeu
Și dragostea pierdută-și cată.
Robert Graves traducere de Leon Levițchi

10 apr.

„Lament for Pasiphaë” de Robert Graves

Dying sun, shine warm a little longer!
My eye, dazzled with tears, shall dazzle yours,
Conjuring you to shine and not to move.
You, sun, and I all afternoon have laboured
Beneath a dewless and oppressive cloud–
a fleece now gilded with our commen grief
That this must be a night without a moon.
Dying sun, shine warm a little longer!
Nu, Soare, nu muri! Mai vreau lumina ta!
Orbiți de lacrimi, ochii mei te vor orbi.
Rugându-te să strălucești necontenit,
Cu tine, Soare, sufăr azi de la amiază
Sub apăsarea unui nor lipsit de rouă
– Un caier aurit de jalea-amândurora
Că trebuie să vină noaptea fără lună.
Nu, Soare, nu muri! Mai vreau lumina ta!
Faithless she was not: she was very woman,
Smiling with dire impartiality,
Sovereign, with heart unmatched, adored of men,
Until Spring’s cuckoo with bedraggled plumes
Tempted her pity and her truth betrayed.
Then she who shone for all resigned her being,
And this must be a night without a moon.
Dying sun, shine warm a little longer!
N-a fost necredincioasă; feminină doar;
Zâmbește deci curat și nepărtinitor,
Monarh cu suflet de-aur, adorat de toți.
Până când cucul primăverii cu murdare pene,
Îi stoarse mila și onoarea i-o trădă.
Ea care pentru toți lucea, ființa și-a cedat,
Și trebuie să vină noaptea fără lună;
Nu, Soare, nu muri! Mai vreau lumina ta!
Robert Graves traducere de Andrei Bantaș

27 mart.

„Lonely Love” de Edmund Blunden

I love to see those loving and beloved
Whom Nature seems to have spited; unattractive,
Unnoticeable people, whose dry track
No honey-drop of praise, or understanding,
Or bare acknowledgement that they existed,
Perhaps yet moistened. Still, they make their world.
Nespus de dragi îmi sunt îndrăgostiții
Ce par nesocotiți de Firea însăși –
Urâți, oameni de rând cu traiul searbăd,
Necunoscând răsfăț sau vorbă bună,
Uitați, fără să știe că trăiesc;
Și, totuși, dânși au o lume-a lor.
She with her arm in his – O Fate, be kind,
Though late, be kind; let her never cause
To live outside her dream, nor unadore
This underling in body, mind and type,
No part from him what makes her dwarfish form
Take grace and fortune, envy’s antitone.
La brațul lui, ea ghemuită… Soartă!
Deși târziu, aibi milă! Lasă-i vraja
Ce și-a țesut în vis, n-o sfătui
Să nu-l iubeasă pe-acest prost schilod
Și nici pe el cumva să-și deie seama
Că trupul ei pitic stârnește plânsul.
I saw where through the plain a river and road
Ran quietly, and asked no more event
Than sun and rain and wind, and night and day,
Two walking – from what cruel show escaped?
Deformity, defect of mind their portion.
But I forgot the rest of that free day of mine,
And in what flowerful coils, what airy music
It led me there and on; those two I see
Who, loving, walking slowly, saw not me,
But shared with me the strangest happiness.
Pe câmp, acolo unde merg agale
Un râu și-un drum, cerând doar noapte, zi,
Lumină, ploaie, mi-a fost dat să văd
Doi tineri – din ce teatru crud scăpați?
Diformi, păreau că nu au mintea-ntregă.
Din gândul meu pieri orice “atunci”
Și-mi năvăli în suflet dulce zvon
Plin de miresme; ei nu m-au văzut –
Dar cum mergeau, îndrăgostiți, alene,
Le-mpărtășeam ciudata bucurie.
Edmund Blunden traducere de Veronica Focșăneanu

25 mart.

a rostui

Verbul a rostui este un derivat al substantivului rost, cu sufixul -ui și are mult mai multe sensuri decât m-aș fi așteptat. Dintre toate, cel pe care îl cunoșteam era „a umple cu un material de etanșizare și a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc. pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltrație”. Evident, nu de pe vremurile când construiam șosele, ci după ce-am tot trecut prin renovări…

Un alt sens care mi-a sunat cunoscut a fost „a procura ceva prin mijloace improvizate”, adică familiara expresie „a face rost de ceva” – văd sinonimia cu a procura, dar habar n-aveam că i se potrivește verbul a rostui! Iar două dintre celelalte explicații vin din zone necunoscute mie: „a forma cu mâna rostul urzelii la războiul de țesut” și „a bate, de o parte și de alta, vârful dinților unei pânze de ferăstrău”.

Mai sunt două utilizări, legate de pragmatismul firesc al omului – „a aranja pe cineva într-un post, într-o situație convenabilă” sau „a așeza conform unor cerințe de ordin practic”, dar acestea mă interesează mai puțin. Pentru că cel mai mult îmi place sensul care are legătură cu rostuirea aceea importantă, a facerii de sine și a găsirii de loc în viața asta: „a așeza, a aranja așa cum trebuie; a face ordine”, deci a rândui cum se cuvine, a nimeri rostul tuturor lucrurilor.

Continuare »

13 mart.

„The Female of the Species” de Rudyard Kipling

When the Himalayan peasant meets the he-bear in his pride,
He shouts to scare the monster, who will often turn aside.
But the she-bear thus accosted rends the peasant tooth and nail.
For the female of the species is more deadly than the male.
Când dă ochi cu ursul zdravăn veun sătean din Himalaya,
Chiuie… şi-ades pe monstru îl alungă hărmălaia.
Dar când dă peste ursoaică, moare rupt de colţ şi gheară,
Căci nu masculul, femela speciilor e mai fiară.


Continuare »

08 mart.

Telecomandă pentru femei

Orice dorinţă la o apăsare de buton :))

© 2024 blog.ro-en.ro