| My mother bore me in the southern wild, And I am black, but O, my soul is white! White as an angel is the English child, But I am black, as if bereaved of light. |
Măicuţa-n sudul crâncen mi-a dat viaţă, Şi-s negru, dar la suflet, crin curat! Copilul de englez e alb la faţă, Eu, negru: de lumină par furat. |
| Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite A făcliilor de ceară care ard lângă altare – Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite, |
Blackness of the cathedral dome, saddened by the yellow light Of waxen candles shimmering, which burn before the altars face; While in the dark and spacious vault, unpenetrated realms of space Defy the tapers’ tired eyes that strain to probe unconquered night. |
Centrul de Limbi Străine A_BEST, în parteneriat cu LCCI România, organizează conferinţa “Eficientizarea proceselor de training şi audit lingvistic în domeniul HR”, ce are loc în data de 17 mai 2012, la Hotel Golden Tulip Times Bucureşti – Sala Rondă, între orele 16:00–20:00.
Evenimentul creează un cadru ideal în care profesioniştii din domeniul lingvisticii se pot întâlni faţă în faţă cu reprezentanţii corporaţiilor, pentru care utilizarea serviciilor lingvistice reprezintă o condiţie sine-qua-non pentru o comunicare eficientă în mediul de business.
Continuare »
| Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita? Te-aş cere doar’ pe tine, dar nu mai eşti a ta; Nu floarea vestejită din părul tău bălaiu, Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. |
To not forget our loving, should I a sign implore? I’d ask for you, but dearest, you are your own no more. Nor do I beg a flower from in your golden hair; Forgetfulness, beloved, is but my single prayer. |
| Mean while, the Leaves, That, late, the Forest clad with lively Green, Nipt by the drizzly Night, and Sallow-hu‘d, Fall, wavering, thro‘ the Air; or shower amain, Urg‘d by the Breeze, that sobs amid the Boughs. Then list‘ning Hares foesake the rusling Woods, And, starting at the frequent Noise, escape To the rough Stubble, and the rushy Fen. Then Woodcocks, o‘er the fluctuating Main, That glimmers to the Glimpses of the Moon, Stretch their long Voyage to the woodland Glade: Where, wheeling with uncertain Flight, they mock The nimble Fowler‘s Aim. – Now Nature droops; Languish the living Herbs, with pale Decay: And all the various Family of Flowers Their sunny Robes resign. The falling Fruits, Thro‘ the still Night, forsake the Parent-Bough, That, in the first, grey, Glences of the Dawn, Looks wild, and wonders at the wintry Waste. |
Iar frunzele-ntre timp, Ce-n verde viu pădurea le-mbrăcase, De-ai nopţii stropi pişcate, şi livide, Cad rar şi-ncet, sau ca o ploaie iute, Când vântul, suspinând prin crengi, le smulge. Apoi fricoşii iepuri lasă crângul Şi, tresărind la zgomote, aleargă Spre mirişti aspre sau spre bălţi cu trestii; Sitari, peste întinderi mişcătoare, Ce scânteiază la lumina lunii, Mai vin o dată spre poieni de codri, Şi, dând ocol, îşi râd de pădurarul Cu arcu-ntins. Natura-ngenunchează, Şi ierburile lâncezesc, bolnave, Şi-a florilor familii felurite Îşi pierd vestmântul însorit. Iar noaptea, Cad poame şi se rup de creanga mamă, Ce-n zori, la primul licăr sur, arată Pustie, şi se miră de ruină-i. |
| ‘A cold coming we had of it, Just the worst time of the year For the journey, and such a long journey: The ways deep and the weather sharp, The very dead of winter. And the camels galled, sore-footed, refractory, Lying down in the melting snow. |
„Am umblat prin vreme rece, Nimerind pentru călătorie timpul cel mai rău din an. Şi ce călătorie lungă: Drumuri desfundate, aspră vremuire chiar în miez de iarnă”. Erau mohorâte cămilele, cu răni pe copite, Încruntate zăceau în zăpada ce se topea. |
© 2024 blog.ro-en.ro