Verbul a găzdui este un derivat, cu sufixul -ui, al substantivului gazdă (termen împrumutat din limba maghiară). Înseamnă „a primi pe cineva în casa sa o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare), a primi sau a ține în gazdă, a da ospitalitate”.

Din celălalt punct de vedere privind lucrurile, verbul se mai poate referi și la sensul invers al acțiunii, devenind astfel intranzitiv – „a rămâne (să locuiască și să mănânce) câtva timp în casa cuiva, a trage sau a trăi în gazdă, a locui provizoriu undeva”.

Sinonimele sunt destul de numeroase și de variate, cele mai multe dintre ele fiind folosite în registrul popular și arhaic: a adăposti, a primi, a pripăși, a sălășlui, a sălăși, a sălășui, a încortela, a sălui, a conăci, a făgădui, poate chiar a administra.

Continuare »

Verbul a leza vine din franțuzescul léser și este folosit ca termen livresc, fiind, în dicționare, explicat mai mult prin sinonimii. Se referă la a vătăma, a răni, iar sensul figurat are în vedere o similitudine de sens cu a jigni, a ofensa.

Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, verbul înregistrează o echivalenți cu „a aduce (cuiva) un prejudiciu, a păgubi (pe cineva)”. Alte sinonime acceptate, în funcție de context, sunt a afecta, a dăuna, a insulta, a înjosi, a prejudicia, a traumatiza, a ultragia.

Continuare »

Verbul a induce vine din latinescul inducere, cu sensuri după franțuzescul induire. Înseamnă, în primul rând, „a împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru”, iar folosit în logică se referă la „a face un raționament inductiv”, adică „a afla prin inducție” – în opoziție cu a deduce. Cel de-al doilea sens se utilizează în fizică, având în vedere acțiunea de „a produce un câmp electric prin inducție electromagnetică”.

Sinonimele sunt destul de numeroase, verbul fiind, în funcție de context, echivalent al lui a cauza, a conduce, a determina, a incita, a împinge, a produce, a provoca. Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, o altă serie sinonimică este a amăgi, a înșela, a păcăli, a șmecheri – când termenul este folosit în expresia „a induce în eroare”, adică „a face pe cineva să creadă sau să i se pară că ceva este altfel decât e în realitate; a face să ia un neadevăr drept adevăr”.

Continuare »

Dacă v-ați întrebat vreodată de ce, totuși, Shakespeare este considerat un scriitor atât de mare, o parte importantă a răspunsului la această (ipotetică) întrebare se poate găsi și în vocabularul pe care l-a folosit în scrierile sale. Acesta este nu doar foarte bogat și variat ca număr total de cuvinte folosite, ci și ca număr de sensuri folosite per cuvânt.

Un bun exemplu este „innovation„, pe care Shakespeare l-a folosit mai ales în sensul, în zilele noastre complet pierdut, de „revoluție” sau „răscoală”.

Iată ce-i spune Cassio lui Iago: „I have drunk but one cup tonight, and that was craftily qualified too; and behold what innovation it makes here.” („Othello”, Oth II.iii.35-37)

De fapt, „innovation” este atât de subtil folosit în acest context, încât, pe lângă (un început de) revoluție (în percepția lui Cassio), mai poate însemna și nimic altceva decât o simplă zarvă produsă de oamenii lui Othello (în percepția, intenționat minimalizatoare, a lui Iago).

Serialele de televiziune și filmele sunt parte importantă a culturii noastre, iar obsesia noastră colectivă față de conținutul ușor de accesat se extinde dincolo de micul ecran. Drept dovadă stă Oxford English Dictionary, care tocmai a recunoscut “binge-watch” drept termen în dicționar, alături de mai mult de 900 de termeni.

Definit drept “a privi mai multe episoade (ale unui program de televiziune) consecutiv sau într-o succesiune rapidă”, “binge-watch” este un termen familiar printre milleniali sau printre cei care adoră să devoreze întregul sezon al unui serial dintr-o singură vizionare. Termenul își are originea la sfârșitul anilor 1990 când oamenii au cumpărat seturi de DVD-uri ca să urmărească to serialul o dată.

Continuare »

Verbul a detracta vine din limba franceză – détracter, conform unui latinesc detractus, și este un termen livresc, rar folosit, care înseamnă „a căuta să micșoreze meritele cuiva, a deprecia pe nedrept; a vorbi de rău”. Sinonimele sunt numeroase: a bârfi, a blama, a calomnia, a cleveti, a defăima, a denigra, a discredita, a huli, a ponosi, a ponegri.

Unul dintre cele mai interesante aspecte este confuzia cu paronimul său – a retracta. Au aceeași rădăcină și la noi, și în limba de origine, dar legăturile de sens scapă, la o privire neatentă. Bine, nici nu sunt foarte ușor de depistat și, dacă stăm bine să ne gândim, acesta este principiul pe baza căruia funcționează atracția paronimică. Cred că l-am auzit, prin urmare, deseori folosit în locul celuilalt.

Continuare »