Verbul a (se) încărca vine dintr-un probabil *incarricare (latină) și are, în consecință, multe sensuri. Valoarea tranzitivă presupune „a umple (total sau parțial) un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva” sau „a pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal, pentru a fi transportat”. În aceste situații, complementele indică povara care se transportă ori animalul care transportă povara.

Verbul se poate referi și la acțiunea de „a introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv”. Dintr-un alt punct de vedere, termenul este echivalent cu a (se) acoperi, a (se) umple (+de). Sensul figurat presupune „a exagera cu scopul de a înșela”, putându-se referi în mod special la „a socoti (la o cumpărătură, la o consumație) mai mult decât trebuie (cu scopul de a înșela)”, echivalent cu a exagera, a umfla, a spori, a mări.

Continuare »

Verbul a accesa face parte din clasa neologismelor venite din limba engleză (to access). La noi, intră în clasa tranzitivelor și se folosește, mai întâi de toate, în informatică. Înseamnă „a apela date sau informații; a intra într-o rețea, într-un program etc.”. Ulterior, sensul s-a specializat, oarecum – „a obține o instrucțiune din memorie, pentru a o executa”, referindu-se, deseori, și la mintea noastră.

Cel mai extins sens al verbului are în vedere acțiunea de „a face funcțional”, situație în care termenul este echivalent al lui a folosi.

Continuare »

Peste 1200 de termeni suplimentari au fost adăugaţi în renumitul dicţionar.

S-a schimbat şi ultimul cuvânt din dicţionar. Acesta este „zyzzyva” (zih-zih-vah), o specie ţânţari originară din America de Sud, care îi ia locul lui „zythum”, bere antică egipteană de malţ. Conform entomologului Thomas Lincoln Casey în 1922, „zyzzyva” apare deja ca ultimul cuvânt din mai multe dicţionare, dar acum primeşte o atenţie deosebită deoarece OED este „purtătorul standard al dicţionarelor”, potrivit Washington Post. Potrivit blogului OED, „zyzzyva” ar putea fi considerat „o referinţă onomatopeică la zgomotul produs de ţânţar” şi e posibil să fi fost „ales în mod deliberat drept curiozitate alfabetică”.

Continuare »

Verbul a binemerita este, după toate probabilitățile, un termen obținut prin compunere, din adverbul „bine” și verbul „a merita”. Spre deosebire de acesta din urmă, se folosește foarte rar, mai ales la perfect compus (a binemeritat) și la gerunziu (binemeritând) – DOOM-ul subliniază în mod special că se folosește mai frecvent la timpuri trecute și compuse.

Este intranzitiv, deseori urmat de determinări introduse prin prepoziția compusă „de la”, însemnând „a câștiga dreptul la recunoștința cuiva, la o răsplată etc.” Recunosc faptul că îmi era străină existența acestui verb (deși cunosc adjectivul corespunzător)… iar dicționarele nu ajută foarte mult cuiva interesat de utilizarea lui corectă – singurul exemplu este din Alecsandri: „A binemeritat de la patrie”.

Continuare »

Verbul a promova este un neologism care vine din latinescul promovere și, așa cum am discutat și cu altă ocazie, are mai multe sensuri. Cel care m-a preocupat zilele astea este și cel mai des folosit, cred – „a declara pe cineva absolvent al unui an de învăţământ, permiţându-i trecerea în anul următor”, echivalent al lui a trece (clasa), a avansa, a înainta.

Termenul este folosit și pentru a indica rezultatele pozitive ale examenelor, mai ales cele susținute la finalul gimnaziului și al ciclului liceal. Utilizarea pare legitimă, numai că există o diferență esențială între cele două situații: așa cum arată sistemul de învățământ românesc la momentul acesta, examenul de la sfârșitul clasei a VIII-a nu poate fi picat.

Continuare »

Verbul a merita este un neologism venit din limba franceză – mériter (din vechiul latinesc meritare), suficient de nuanțat în utilizare, care poate fi ambivalent: „a fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea)”. Sinonimele, în această situație (și nu numai) sunt a i se cuveni, a meritarisi, a-și atrage, a binemerita, a învrednici.

Cel de-al doilea sens are doar conotații pozitive, și se referă la „a avea o valoare suficientă ori calități pentru a justifica, a îndreptăți stima, prețuirea, interesul sau grija care i se acordă; a fi vrednic de ceva”. Tot astfel, unul dintre sensurile speciale are în vedere mărfurile și obiectele de schimb – „a justifica prețul cerut”, stabilind sinonimie cu a face, a valora.

Atunci când se folosește despre acțiuni și lucruri, verbul înseamnă „a face să fie necesar”, echivalent al lui a necesita, a cere, a reclama, a comporta. Dar este esențial de subliniat faptul că termenul nu are valoare reflexivă acceptată, prin urmare trebuie evitate (deși au devenit extrem de răspândite) formulări de tipul „nu se merită”.

Continuare »