Rezultate

05 dec.

„Third Ypres” de Edmund Blunden

Triumph! How strange, how strong had triumph come
On weary hate of foul and endless war
When from its grey gravecloths awoke anew
The summer day. Among the tumbled wreck
Of fascinated lines and mounds the light was peering,
Half-smiling upon us, and our newfound pride;
The terror of the waiting night outlived,
The time too crowded for the heart to count
All the sharp cost in friends killed on the assault.
No hook of all the octopus had held us,
Here stood we trampling down the ancient tyrant.
So shouting dug we among the monstrous pits.
Amazing quiet fell upon the waste,
Quiet intolerable to those who felt
The hurrying batteries beyond the masking hills
For their new parley setting themsleves in array
In crafty fourms unmapped.
No, these, smiled faith,
Are dumb for the reason of their overthrow.
They move not back, they lie among the crews
Twisted and chocked, they’ll never speak again.
Only the copse where once might stand a shrine
Still clacked and suddenly hissed its bullets by.
The War would end, the Line was on the move,
And at a bound the impassable was passed.
We lay and waited with extravagant joy.
Triumf! Triumf bizar, muiat în ura
Războiului murdar și fără capăt,
Când s-a trezit o zi de vară
Din giulgiu-i sur. Lumina săgeta
Fascine, lut și apă, mângâind
Mândria noastră nou-născută; groaza
Înfriguratei așteptări nocturne
Slăbea iar timpul era prea-nțesat
Ca inima să-i numere pe morți.
După asalt, simțeam că am strivit
Tentaculele hidrei ancestrale,
Și chiuiam, săpând prin catacombe.
Pustia amuțise iar tăcerea
Ne-nnebunea căci dincolo de creste
Se regrupau, pe semne, baterii
Menite a-ntări parlamentarea.
Încrederea zâmbea; au amuțit
Căci sunt distruse; zac fără putere
În vraful morților – nu vor vorbi.
Dar crângul cu altarul în ruine
Mai azvârlea cartușe șuierate…
Va Lua sfârșit războiul, Linia
Se strămuta și, iată, ca prin farmec,
Fusese străbătut nestrăbătutul.
Extaziați, ședeam și așteptam.


Continuare »

12 apr.

„The Devil’s Drive: An Unfinished Rhapsody” de George Gordon Byron

The Devil return’d to hell by two,
And he stay’d at home till five;
When he dined on some homicides done in ragoût,
And a rebel or so in an Irish stew,
And sausages made of a self-slain Jew–
And bethought himself what next to do,
‘And’ quoth he, ‘I’ll take a drive.
I walk’d in the morning, I’ll ride to-night;
In darkness my children take most delight,
And I’ll see how my favourites thrive,
Sosit la două în lăcaş,
Înfulecă, Satan,
Rebel, gătit cu papricaş,
Tocană de sinucigaş,
Iar pe la cinci îşi zice: – „M-aş
Plimba oleacă prin oraş.
Să fac rost de-un rădăvan.
S-a-ntunecat. Să-i dau deci zor.
Ce-or fi făcând ai mei? Mi-e dor.
Nu i-am văzut de-un an.


Continuare »

01 feb.

„The Bridge Of Sighs” de Thomas Hood

One more Unfortunate,
Weary of breath,
Rashly importunate,
Gone to her death!
O altă oropsită,
Sătulă de-amar,
Călcă nesăbuită
Al morţii hotar!


Continuare »

16 nov.

„The First Kiss of Love” de George Gordon Byron

Away with your fictions of flimsy romance;
Those tissues of falsehood which folly has wove!
Give me the mild beam of the soul-breathing glance,
Or the rapture which dwells on the first kiss of love.
Mi-e silă de-acele neroade visări
Pe care minciuna, târâş, le-a ţesut.
Voi daţi-mi, deci, raza, candidei mirări
Şi vraja-mpletită de-ntâiul sărut.


Continuare »

29 iun.

„The Caterpillar and the Ant” de Allan Ramsay

A pensy Ant, right trig and clean,
Came ae day whidding o’er the green;
Where, to advance her pride, she saw
A Caterpillar moving slaw.
„Good ev’n t’ ye, mistress Ant,” said he;
„How ‘s a’ at hame? I ‘m blyth to s’ ye.”
The saucy Ant view’d him with scorn,
Nor wad civilities return;
But gecking up her head, quoth she,
„Poor animal! I pity thee;
” Wha scarce can claim to be a creature,
„But some experiment of nature,
„Whase silly shape displeas’d her eye,
” And thus unfinish’d was flung bye.
„For me, I ‘m made with better grace,
„With active limbs, and lively face;
„And cleverly can move with ease
„Frae place to place where’er I please;
„Can foot a minuet or a jig,
„And snoov ‘t like ony whirly-gig;
„Which gars my jo aft grip my hand,
„Till his heart pitty-pattys, and —
„But laigh my qualities I bring,
„To stand up clashing with a thing,
„A creeping thing the like of thee,
„Not worthy of a farewell t’ye.”
The airy ant syne turn’d awa,
And left him with a proud gaffa.
The Caterpillar was struck dumb,
And never answer’d her a mum:
The humble reptile fand some pain,
Thus to be banter’d with disdain.
But tent neist time the Ant came by,
The worm was grown a Butterfly:
Transparent were his wings and fair,
Which bare him flight’ring thro’ the air.
Upon a flower he stapt his flight,
And thinking on his former slight,
Thus to the Ant himself addrest:
„Pray, Madam, will ye please to rest?
„And notice what I now advise:
„Inferiors ne’er too much despise,
„For fortune may gi’e sic a turn,
„To raise aboon ye what ye scorn:
„For instance, now I spread my wing
„In air, while you ‘re a creeping thing.”
Furnica, îngâmfata, într-o zi
Zbura peste izlazuri când zări
Omida ce se strămuta alene –
Prilej grozav ca să se umfle-n pene.
„Domniţă, zise-omida, -s bucuroasă
Că te-ntâlnesc – sunt toate bune-acasă”?
Furnica nu-i răspunse la bineţe
Şi, măsurând-o cu priviri semeţe,
Pe spate-şi dete capul şi grăi:
„Ce milă mi-e de tine, dac-ai şti!
Jivină descleiată eşti, zidire
Ce doar a încercat-o maica-fire;
Când a văzut cam ce-a ieşit, scârbită,
Te-a azvârlit cât colo-ntr-o clipită.
Ci, iată, eu, cu evghenie-n neam,
Sunt frumuşică, mădulare am
Cu cari mă mişc şi mă învârt uşor
Şi-oriunde-s gata să mă desfăşor.
În menuet şi-n orice danţ turbat
M-arunc cu-ntreagă firea mea, nu cat!
O, cavalerul mâna cum mi-o-ndeasă,
Cum îi mai bate inima sfioasă,
Cum… – dar de ce să mă-njosesc atât
Şi cu ce este-n mine mai urât
Să-nfrunt o aschimodie ca tine,
Nevrednică de un „rămâi cu bine”?”
Înaripata râse apoi fudul
Şi dispăru – stătuse doar destul.
Iar într-acestea jalnica omidă,
Curpinsă de durere şi obidă
Că-i socotită lucru de nimic,
Tăcuse, bineînţeles, chitic.
Dar când veni furnica mai apoi,
Omida era fluture de soi
Şi aripile gingaş străvezii
Prin aer o purtau peste câmpii;
Şi fluturele, poposind pe-o floare,
Cu gând la-acele vorbe jignitoare,
Către furnică glăsui astfel:
„Ce-ar fi să şezi, domniţă, puţintel?
Doresc să-ţi dau un sfat: nu judeca
Pe-acei ce-s mai prejos de seama ta,
Căci soarta, care-i schimbătoare foarte,
Cândva, cumva, le poate face parte.
De-o vorbă, eu mă-nalţ acum în zbor,
Iar tu eşti un biet vierme târâtor.”
Allan Ramsay traducere de Leon Leviţchi

04 mai

„The Death and Dying Words of Poor Mailie” de Robert Burns

“O thou, whase lamentable face
Appears to mourn my woefu’ case!
My dying words attentive hear,
An’ bear them to my Master dear.
“Tell him, if e’er again he keep
As muckle gear as buy a sheep—
O, curgi tu lacrimă pe nas,
Tu vers, fă-i jalnic parastas
Căci bardul e la greu impas
Şi leacuri nu-s…
Sărmana Maillie, jalnic ceas!
S-a stins, s-a dus…


Continuare »

© 2021 blog.ro-en.ro