27 Apr

„Virtue” de George Herbert

Sweet day, so cool, so calm, so bright,
The bridal of the earth and sky;
The dew shall weep thy fall to-night,
For thou must die.
Suavă zi, ce luminezi
Nuntirea între lut şi nori,
Te-o plânge roua din livezi,
Căci ai să mori,
Sweet rose, whose hue angry and brave
Bids the rash gazer wipe his eye;
Thy root is ever in its grave,
And thou must die.
Suav măceş, ce cu-al tău chip
Îi umileşti pe privitori,
Ţi-ngropi tulpina în nisip,
Căci şi tu mori.
Sweet spring, full of sweet days and roses,
A box where sweets compacted lie;
My music shows ye have your closes,
And all must die.
Suav april, tezaur plin
De zile line şi de floare,
Prin viersu-mi cânt şi-al tău declin,
Căci totul moare.
Only a sweet and virtuous soul,
Like season’d timber, never gives;
But though the whole world turn to coal,
Then chiefly lives.
Virtutea doar, din inimi bune,
Ca lemnul trainic, n-o pieri,
Ci, chiar când lumi vor fi tăciune,
Va dăinui.
George Herbert traducere de Tudor Dorin

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro