15 Mar

„To a Skylark” de Percy Bysshe Shelley

Hail to thee, blithe Spirit!
Bird thou never wert,
That from Heaven, or near it,
Pourest thy full heart
In profuse strains of unpremeditated art.
Slavă, duh șăgalnic
(Pasăre nu ești!)
Ce, din cer, năvalnic
Inima-ți goleşti
În şuvoi de triluri limpezi şi fireşti!

Higher still and higher
From the earth thou springest
Like a cloud of fire;
The blue deep thou wingest,
And singing still dost soar, and soaring ever singest.
Iute şi uşoară,
Tot mai sus te-avânţi,
Ca un nor de pară,
Bolta o-nfierbinţi
Şi tot urci prin cântec, şi zburând tot cânţi.
In the golden lightning
Of the sunken sun,
O’er which clouds are bright’ning,
Thou dost float and run;
Like an unbodied joy whose race is just begun.
Când pe înserate,
Soarele, sub nori,
Aur scăpătat e,
Tu pluteşti şi zbori
Ca ai bucuriei neîntrupaţi fiori.
The pale purple even
Melts around thy flight;
Like a star of Heaven,
In the broad day-light
Thou art unseen, but yet I hear thy shrill delight,
Zborul tău topeşte
Bezna dimprejur.
Ziua, străluceşte
Steaua ta-n azur –
Nu te văd, şi totuşi ţi-aud viersul pur.
Keen as are the arrows
Of that silver sphere,
Whose intense lamp narrows
In the white dawn clear
Until we hardly see, we feel that it is there.
E ca o săgeată-a
Stelii argintii:
Flacăra-i curată
Scade-n zori de zi –
N-o vedem şi totuşi o putem simţi.
All the earth and air
With thy voice is loud,
As, when night is bare,
From one lonely cloud
The moon rains out her beams, and Heaven is overflow’d.
Glasul tău răsună
Pe pământ şi-n cer,
Cum sprinţara lună
Printr-un nor stingher
Razele pe-ntreaga boltă şi le-adună.
What thou art we know not;
What is most like thee?
From rainbow clouds there flow not
Drops so bright to see
As from thy presence showers a rain of melody.
N-ai asemănare,
Nu ştim cine eşti,
Ploi mai cântătoare
Decât răspândeşti,
Nici sub curcubeie, vara, nu găseşti.
Like a Poet hidden
In the light of thought,
Singing hymns unbidden,
Till the world is wrought
To sympathy with hopes and fears it heeded not:
Ca un bard ce-şi cântă
Nedoritul cânt
Şi se înveşmântă-n
Gânduri, până când
Noi nădejdi şi temeri iscă pe pământ;
Like a high-born maiden
In a palace-tower,
Soothing her love-laden
Soul in secret hour
With music sweet as love, which overflows her bower:
Sau ca o crăiasă
Ce-ntr-un foişor
Inima duioasă,
Doldora de dor
Şi-o alină printr-un cânt izbăvitor;
Like a glow-worm golden
In a dell of dew,
Scattering unbeholden
Its a real hue
Among the flowers and grass, which screen it from the view:
Sau ca licuriciul,
Care, nevăzut,
Îşi ascunde-arniciul
După-al ierbii scut,
Plin de roua nopţii din care-a băut;
Like a rose embower’d
In its own green leaves,
By warm winds deflower’d,
Till the scent it gives
Makes faint with too much sweet those heavy-winged thieves:
Sau ca o răsură
Ale cărei flori
Vântul i le fură,
Ameţind uşor
Sub povara dulce a miresmei lor;
Sound of vernal showers
On the twinkling grass,
Rain-awaken’d flowers,
All that ever was
Joyous, and clear, and fresh, thy music doth surpass.
Zvon al ploii calde
Printre verzi poteci,
Printre flori învoalte,
Cu-al tău viers întreci
Tot ce-i viu şi proaspăt, sau a fost în veci.
Teach us, Sprite or Bird,
What sweet thoughts are thine:
I have never heard
Praise of love or wine
That panted forth a flood of rapture so divine.
Pasăre sau ştimă,
Spune-ne-al tău gând!
Laudă mai sublimă
N-auzii nicicând –
Dragostea şi vinul muze par pe rând.
Chorus Hymeneal,
Or triumphal chant,
Match’d with thine would be all
But an empty vaunt,
A thing wherein we feel there is some hidden want.
Cântecul de nuntă,
Imnul victorios,
Zarvă par, măruntă,
Chiot găunos –
Când le pui alături de-al tău viers frumos.
What objects are the fountains
Of thy happy strain?
What fields, or waves, or mountains?
What shapes of sky or plain?
What love of thine own kind? what ignorance of pain?
Ce izvor ţi-adapă
Glasul fericit?
Care munţi, ce apă,
Care cer vrăjit?
Ce iubire-aleasă, fără asfinţint?
With thy clear keen joyance
Languor cannot be:
Shadow of annoyance
Never came near thee:
Thou lovest: but ne’er knew love’s sad satiety.
Bucuriei tale
Limpezi şi fireşti
Nu-i stau umbre-n cale.
Tu şi când iubeşti
Nu cunoşti plictisul dragostii-omeneşti.
Waking or asleep,
Thou of death must deem
Things more true and deep
Than we mortals dream,
Or how could thy notes flow in such a crystal stream?
Chiar în somn, sau trează,
Despre moarte ştii
Ce nici nu visează
Omul. Din tării
Cu şuvoi de triluri de aceea vii!
We look before and after,
And pine for what is not:
Our sincerest laughter
With some pain is fraught;
Our sweetest songs are those that tell of saddest thought.
Noi vânăm himere,
Veghind în zadar.
Se-ascunde-o durere-n
Râsul nostru chiar:
Cel mai dulce cântec are-un iz amar.
Yet if we could scorn
Hate, and pride, and fear;
If we were things born
Not to shed a tear,
I know not how thy joy we ever should come near.
Dar chiar de-am fi-n stare
Fericiţi să fim,
Ură şi-ngâmfare
Fără să simţim,
N-am şti bucuria ta să ne-o-nsuşim.
Better than all measures
Of delightful sound,
Better than all treasures
That in books are found,
Thy skill to poet were, thou scorner of the ground!
Viersul tău comoară
E pentru poeţi:
Cartea cea mai rară
Nu e mai de preţ,
O, desprins de ţărnă, gingaş cântăreţ!
Teach me half the gladness
That thy brain must know,
Such harmonious madness
From my lips would flow
The world should listen then, as I am listening now.
Doar pe jumătate
Harul tău de-mi dai,
Mi-ar fi ascultate
Cântcele, vai!
Cum pe-al tău acuma eu îl ascultai.
Percy Bysshe Shelley traducere de Petre Solomon

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

  • No related posts:

© 2017 blog.ro-en.ro