23 Noi

„To a Mountain Daisy” de Robert Burns

Wee, modest, crimson-tippèd flow’r,
Thou’s met me in an evil hour;
For I maun crush amang the stoure
Thy slender stem:
To spare thee now is past my pow’r,
Thou bonie gem.
Sfioasă, albă floricea,
A rânduit ce soartă rea
Să-ţi frângă azi cormana mea
Trupul plăpând?
Când viaţa eu n-aş mai putea
Să-ţi dau nicicând!


Alas! it’s no thy neibor sweet,
The bonie lark, companion meet,
Bending thee ‘mang the dewy weet
Wi’ spreck’d breast,
When upward-springing, blythe, to greet
The purpling east.
Surata-ţi, mica ciocârlie,
Tulpina n-o să-ţi mai mlădie
Ca să se scalde-n apa vie
Din zori de zi,
În drum spre zarea purpurie
Pentru-a-i zori!
Cauld blew the bitter-biting north
Upon thy early, humble birth;
Yet cheerfully thou glinted forth
Amid the storm,
Scarce rear’d above the parent-earth
Thy tender form.
Când te-ai născut, pe-un ţărm umil,
Sufla tăios vântul de-april;
Ci tu, râzând ca un copil,
L-ai înfruntat:
Din glie-ai răsărit tiptil
De-o palmă-un stat!
The flaunting flowers our gardens yield
High shelt’ring woods an’ wa’s maun shield:
But thou, beneath the random bield
O’ clod or stane,
Adorns the histie stibble-field
Unseen, alane.
Înaltul zid, de ochi haini
Fereşte florile-n grădini;
Tu, însă, dealul cu ciulini
Îi iei pieptiş
Şi dorul singură-ţi alini
Pe grohotiş!
There, in thy scanty mantle clad,
Thy snawie-bosom sun-ward spread,
Thou lifts thy unassuming head
In humble guise;
But now the share uptears thy bed,
And low thou lies!
Puţin e straiul ce ţi-ai pus,
Dar neaua ta, de-un alb nespus,
Priveşte către soare, sus,
Sfios şi blând;
Şi iată, plugul te-a răpus,
El ţi-e orând.
Such is the fate of artless maid,
Sweet flow’ret of the rural shade!
By love’s simplicity betray’d
And guileless trust;
Till she, like thee, all soil’d, is laid
Low i’ the dust.
Aceasta e şi soarta-amară
A fetişcanei de la ţară,
Mânjită când, întâia oară,
Dă crezământ;
Şi ţie-asemenea coboară
În trist mormânt.
Such is the fate of simple bard,
On life’s rough ocean luckless starr’d!
Unskilful he to note the card
Of prudent lore,
Till billows rage and gales blow hard,
And whelm him o’er!
E soarta bardului cu glas
Nemăiestrit, ce de pripas
Străbate-a vieţii mări pe-un vas
Fără catarg;
Vin vânturi, valuri, şi-ntr-un ceas
De stânci îl sparg.
Such fate to suffering Worth is giv’n,
Who long with wants and woes has striv’n,
By human pride or cunning driv’n
To mis’ry’s brink;
Till, wrench’d of ev’ry stay but Heav’n,
He ruin’d sink!
E soarta celui plin de har
Ce-nfruntă lipsa în zadar,
Mânat de pizmă spre calvar,
De gândul rău,
Când, ocrotit de ceruri doar,
Se-aruncă-n hău.
Ev’n thou who mourn’st the Daisy’s fate,
That fate is thine—no distant date;
Stern Ruin’s ploughshare drives elate,
Full on thy bloom,
Till crush’d beneath the furrow’s weight
Shall be thy doom.
Şi tu, ce-o plângi pe mărgărită,
Aşteaptă numai o clipită!
Cormana morţii, ne-mblânzită,
Te-o frânge-n pârg;
Şi ţie brazda-ţi fu sortită
’N al vieţii târg.
Robert Burns traducere de Leon Leviţchi

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2016 blog.ro-en.ro