23 nov.
„To a Mountain Daisy” de Robert Burns
| Wee, modest, crimson-tippèd flow’r, Thou’s met me in an evil hour; For I maun crush amang the stoure Thy slender stem: To spare thee now is past my pow’r, Thou bonie gem. |
Sfioasă, albă floricea, A rânduit ce soartă rea Să-ţi frângă azi cormana mea Trupul plăpând? Când viaţa eu n-aş mai putea Să-ţi dau nicicând! |
| Alas! it’s no thy neibor sweet, The bonie lark, companion meet, Bending thee ‘mang the dewy weet Wi’ spreck’d breast, When upward-springing, blythe, to greet The purpling east. |
Surata-ţi, mica ciocârlie, Tulpina n-o să-ţi mai mlădie Ca să se scalde-n apa vie Din zori de zi, În drum spre zarea purpurie Pentru-a-i zori! |
| Cauld blew the bitter-biting north Upon thy early, humble birth; Yet cheerfully thou glinted forth Amid the storm, Scarce rear’d above the parent-earth Thy tender form. |
Când te-ai născut, pe-un ţărm umil, Sufla tăios vântul de-april; Ci tu, râzând ca un copil, L-ai înfruntat: Din glie-ai răsărit tiptil De-o palmă-un stat! |
| The flaunting flowers our gardens yield High shelt’ring woods an’ wa’s maun shield: But thou, beneath the random bield O’ clod or stane, Adorns the histie stibble-field Unseen, alane. |
Înaltul zid, de ochi haini Fereşte florile-n grădini; Tu, însă, dealul cu ciulini Îi iei pieptiş Şi dorul singură-ţi alini Pe grohotiş! |
| There, in thy scanty mantle clad, Thy snawie-bosom sun-ward spread, Thou lifts thy unassuming head In humble guise; But now the share uptears thy bed, And low thou lies! |
Puţin e straiul ce ţi-ai pus, Dar neaua ta, de-un alb nespus, Priveşte către soare, sus, Sfios şi blând; Şi iată, plugul te-a răpus, El ţi-e orând. |
| Such is the fate of artless maid, Sweet flow’ret of the rural shade! By love’s simplicity betray’d And guileless trust; Till she, like thee, all soil’d, is laid Low i’ the dust. |
Aceasta e şi soarta-amară A fetişcanei de la ţară, Mânjită când, întâia oară, Dă crezământ; Şi ţie-asemenea coboară În trist mormânt. |
| Such is the fate of simple bard, On life’s rough ocean luckless starr’d! Unskilful he to note the card Of prudent lore, Till billows rage and gales blow hard, And whelm him o’er! |
E soarta bardului cu glas Nemăiestrit, ce de pripas Străbate-a vieţii mări pe-un vas Fără catarg; Vin vânturi, valuri, şi-ntr-un ceas De stânci îl sparg. |
| Such fate to suffering Worth is giv’n, Who long with wants and woes has striv’n, By human pride or cunning driv’n To mis’ry’s brink; Till, wrench’d of ev’ry stay but Heav’n, He ruin’d sink! |
E soarta celui plin de har Ce-nfruntă lipsa în zadar, Mânat de pizmă spre calvar, De gândul rău, Când, ocrotit de ceruri doar, Se-aruncă-n hău. |
| Ev’n thou who mourn’st the Daisy’s fate, That fate is thine—no distant date; Stern Ruin’s ploughshare drives elate, Full on thy bloom, Till crush’d beneath the furrow’s weight Shall be thy doom. |
Şi tu, ce-o plângi pe mărgărită, Aşteaptă numai o clipită! Cormana morţii, ne-mblânzită, Te-o frânge-n pârg; Şi ţie brazda-ţi fu sortită ’N al vieţii târg. |
| Robert Burns | traducere de Leon Leviţchi |