12 Aug

„Thoughts in a Garden” de Andrew Marvell

How vainly men themselves amaze
To win the palm, the oak, or bays,
And their uncessant labours see
Crown’d from some single herb or tree,
Whose short and narrow-vergèd shade
Does prudently their toils upbraid;
While all the flowers and trees do close
To weave the garlands of repose!
Cum tind bărbaţii în zadar
Spre palmi, spre lauri sau stejar.
Vrând trudei lor delungi să-şi pună
Din mândre ierbi sau crengi cunună;
A căror umbre mici, subţiri,
Par înţelepte dojeniri;
În timp ce flori şi arbori ţes
Al tihnei baldachin ales.

Fair Quiet, have I found thee here,
And Innocence thy sister dear?
Mistaken long, I sought you then
In busy companies of men:
Your sacred plants, if here below,
Only among the plants will grow:
Society is all but rude
To this delicious solitude.
O, Tihnă,-aici te aflu-ntreagă,
Cu, Ioncenţa, sora-ţi dragă!
Greşeam când te-am putut socoate
În cârd cu Cei-ce-dau-din-coate.
Vlăstarii tăi divini cresc mari
Alături doar de alţi vlăstari,
Căci dulcea mult Singurătate
N-o-ncântă preajma asprei gloate.
No white nor red was ever seen
So amorous as this lovely green.
Fond lovers, cruel as their flame,
Cut in these trees their mistress’ name:
Little, alas! they know or heed
How far these beauties hers exceed!
Fair trees! wheres’e’er your barks I wound,
No name shall but your own be found.
Nici alb, nici roş nu s-au văzut
Ca acest verde de plăcut.
Nătângi ibovnici, pe copac
Scobesc al dragei nume drag
Şi prea puţini cunosc – păcat!
Că faptu-i crud şi deşănţat;
Copac frumos! pe scoarţa ta
Doar numele-ţi e-n drept să stea.
When we have run our passions’ heat,
Love hither makes his best retreat:
The gods, that mortal beauty chase,
Still in a tree did end their race;
Apollo hunted Daphne so
Only that she might laurel grow;
And Pan did after Syrinx speed
Not as a nymph, but for a reed.
Ne-apune dorul pătimaş?
Aici îi rostuim sălaş.
Respins de-o mândră muritoare
Şi-un idol tot în arbor moare.
Pe Dafne, Febus o vâna
Doar laturi spre-a-nmulţi din ea.
Pe Pan când Syrnix nu l-a vrut,
Din nimfă, trestie s-a făcut.
What wondrous life in this I lead!
Ripe apples drop about my head;
The luscious clusters of the vine
Upon my mouth do crush their wine;
The nectarine and curious peach
Into my hands themselves do reach;
Stumbling on melons, as I pass,
Ensnared with flowers, I fall on grass.
Viaţa-n grădini e o plăcere!
Îmi pică-n creştet coapte mere;
Ciorchinii viei, dulci la gust,
Se storc şi-mi toarnă-n gură must;
Iar piersicile nectarine
Mi-ajung în palmă de la sine;
În pepeni pasul poticnind
Prin ierburi cad, pe flori mă-ntind.
Meanwhile the mind from pleasure less
Withdraws into its happiness;
The mind, that ocean where each kind
Does straight its own resemblance find;
Yet it creates, transcending these,
Far other worlds, and other seas;
Annihilating all that ‘s made
To a green thought in a green shade.
Mintea, lăsând plăceri mărunte,
Spre fericire-aici pătrunde;
Mintea – o mare unde-oricine
Află făpturi la fel cu sine,
Trecând de-aceste-ntruchipări
Croieşte şi-alte lumi şi mări,
Iar tot ce-i fapt de tot se pierde
În verde gând la umbră verde.
Here at the fountain’s sliding foot,
Or at some fruit-tree’s mossy root,
Casting the body’s vest aside,
My soul into the boughs does glide;
There, like a bird, it sits and sings,
Then whets and combs its silver wings,
And, till prepared for longer flight,
Waves in its plumes the various light.
La şipotele lin curgând,
Zvârlind trupescul său veşmânt,
Aici vrea sufletu-mi să vină,
Sub pomi cu muşchi la rădăcină –
Să nalţe tril de zburătoare,
Să-şi spele-argintul pe-aripioare;
Şi, năzuind spre zboruri lungi,
Lumini să soarbă pân-atunci.
Such was that happy Garden-state
While man there walk’d without a mate:
After a place so pure and sweet,
What other help could yet be meet!
But ‘twas beyond a mortal’s share
To wander solitary there:
Two paradises ‘twere in one,
To live in Paradise alone.
Aşa era ăst plai ferice
Când doar un Om umbla pe-aice;
La loc aşa de dezmierdat
Ce leac mai vrei adăugat!
Dar cine-i vrednic a pretinde
Stingher pe-acolo să colinde:
Ar fi trei Raiuri într-un Rai
Să poţi doar tu în Rai să stai.
How well the skilful gard’ner drew
Of flowers and herbs this dial new!
Where, from above, the milder sun
Does through a fragrant zodiac run:
And, as it works, th’ industrious bee
Computes its time as well as we.
How could such sweet and wholesome hours
Be reckon’d, but with herbs and flowers!
Din flori, un meşter grădinar
Tocmai un nou cadran solar;
Pe el aleargă blândul soare
Prin zodii bine-aromitoare;
Cetindu-l, harnicile-albine
Ştiu cursul vremii foarte bine;
Cum ore-atât de dulci măsori
Fără de cât pe-un ceas de flori!
Andrew Marvell traducere de Tudor Dorin

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro