11 iun.

„Thomas The Rhymer”

True Thomas lay on Huntlie bank;
A ferlie he spied wi’ his e’e;
And there he saw a ladye bright
Come riding down by the Eildon Tree.
Şedea pe-un mal, în Huntly, Thomas
Şi-l cuprindea mare mirare;
Pe sub aripi, o doamnă-aleasă
Se-apropie de el călare.

Her skirt was o’ the grass-green silk,
Her mantle o’ the velvet fyne;
At ilka tett o’ her horse’s mane,
Hung fifty siller bells and nine.
Cămaşa-i de mătase verde,
De catifea mantaua ei
Şi-n coama calului sunau
Cincizeci şi nouă clopoţei!
True Thomas he pu’d aff his cap,
And louted low down on his knee
‘Hail to thee Mary, Queen of Heaven!
For thy peer on earth could never be.’
Îşi scoase Thomas pălăria
Şi se plecă pân la pământ:
– „Eşti doamna cerului – aicea
Potrivă-ţi nu ştiu de când sunt.”
‘O no, O no, Thomas’ she said,
‘That name does not belang to me;
I’m but the Queen o’ fair Elfland,
That am hither come to visit thee.
– „Nu, Thomas, nu, răspunse doamna,
cu dânsa cum să mă măsor?
Eu sunt crăiasă peste zâne
Şi vin acum din ţara lor.
‘Harp and carp, Thomas,’ she said;
‘Harp and carp along wi’ me;
And if ye dare to kiss my lips,
Sure of your bodie I will be.’
Ciupeşte-ncet a harfei corzi,
Cântări de-alean şi dor îngână;
Dar de cutezi să mă săruţi,
Pe trupul tău voi fi stăpână.”
‘Betide me weal; betide me woe,
That weird shall never daunten me.’
Syne he has kiss’d her rosy lips,
All underneath the Eildon Tree.
– „Orice mi s-ar putea-ntâmpla,
Nu mă-nspăimânt de-aşa făptură!”
Îşi spuse Tom şi, sub arin,
O sărută cu foc pe gură.
‘Now ye maun go wi’ me,’ she said,
‘True Thomas, ye maun go wi’ me;
And ye maun serve me seven years,
Thro’ weal or woe as may chance to be.’
– „Ei, Thomas, dragule, acum
Va trebui să vii cu mine
Ca şapte ani să mă slujeşti,
De-o fi la rău, de-o fi la bine.”
She ‘s mounted on her milk-white steed,
She ‘s ta’en true Thomas up behind;
And aye, whene’er her bridle rang,
The steed gaed swifter than the wind.
Săltă pe calu-i alb ca spuma,
Pe Thomas l-aşează la spate,
Dădu frâu calului şi-acesta
Zbura mai repede ca săgeata.
O they rade on, and farther on,
The steed gaed swifter than the wind;
Until they reach’d a desert wide,
And living land was left behind.
Şi-au mers, şi-au mers, şi armăsarul
Zbura mai repede ca vântul,
Când au ajuns la o pustie
Şi-n urmă au lăsat pământul.
‘Light down, light down now, true Thomas,
And lean your head upon my knee;
Abide ye there a little space,
And I will show you ferlies three.
– „Coboară-acum, coboară, Thomas,
Şi culcă-te în poala mea
Şi-n timp ce tu te odihneşti,
Eu trei minuni ţi-oi arăta.
‘O see ye not yon narrow road,
So thick beset wi’ thorns and briers?
That is the Path of Righteousness,
Though after it but few inquires.
Au vezi tu drumul cel îngust
Înăbuşit de scai şi spini?
Acela este Drumul Drept,
Deşi îl caută puţini.
‘And see ye not yon braid, braid road,
That lies across the lily leven?
That is the Path of Wickedness,
Though some call it the Road to Heaven.
Au vezi tu drumul ce coteşte
Prin crânguri cu de crini lăicer?
Acela este Drumul Strâmb,
Deşi-i zic unii drum spre cer.
‘And see ye not yon bonny road
That winds about the fernie brae?
That is the Road to fair Elfland,
Where thou and I this night maun gae.
Au vezi şi-un drum ce şerpuieşte
Spre mândrul dealului pripor
Pe noi, la noapte, ne aşteaptă –
El duce-n Ţara zânelor!
‘But, Thomas, ye sall haud your tongue,
Whatever ye may hear or see;
For speak ye word in Elfyn-land,
Ye’ll ne’er win back to your ain countrie.’
Dar să nu-ngaimi o vorbă, Thomas,
Orice-ai vedea şi auzi;
Dacă vorbeşti în ţara-aceea,
Acasă nu vei mai veni.”
O they rade on, and farther on,
And they waded rivers abune the knee;
And they saw neither sun nor moon,
But they heard the roaring of the sea.
Şi-au mers, şi-au mers, şi pân’ la piept
Au trebuit să-noate-n ape;
Nici soare nu vedeau nici lună,
Dar marea şuşotea aproape.
It was mirk, mirk night, there was nae starlight,
They waded thro’ red blude to the knee;
For a’ the blude that ‘s shed on the earth
Rins through the springs o’ that countrie.
Sub bezne grele, fără stele,
Au înotat apoi prin sânge,
Căci sângele vărsat în lume
Pe-acel tărâm şuvoi se strânge.
Syne they came to a garden green,
And she pu’d an apple frae a tree:
‘Take this for thy wages, true Thomas;
It will give thee the tongue that can never lee.’
Sosiră-apoi într-o grădină
Şi dintr-un pom ea smulse-un măr;
– „Ia-ţi plata, Thomas – gura ta
Rosti-va numai adevăr.”
‘My tongue is my ain,’ true Thomas he said;
‘A gudely gift ye wad gie to me!
I neither dought to buy or sell
At fair or tryst where I might be.
– „Pe gura mea stăpân sunt eu,
Şi-ţi mulţumesc de-asemeni plată!
Să cumpăr şi să vând la târg
N-am fost în stare niciodată;
‘I dought neither speak to prince or peer,
Nor ask of grace from fair ladye!’—
‘Now haud thy peace, Thomas,’ she said,
‘For as I say, so must it be.’
Şi, iarăşi, să vorbesc la domni
Sau de la doamne să cer dar.”
– „Şi-acum, aşa cum ne-a fost vorba,
O vorbă să nu scoţi măcar.”
He has gotten a coat of the even cloth,
And a pair o’ shoon of the velvet green;
And till seven years were gane and past,
True Thomas on earth was never seen.
I-a dat crăiasa haine scumpe
Şi ghete verzi de catifea
Şi şapte ani nu l-a văzut
În lumea noastră nimenea.
Baladă populară traducere de Leon Leviţchi

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2019 blog.ro-en.ro