31 ian.

„The World’s a Stage” de Hilaire Belloc

The world’s a stage. The trifling entrance fee
Is paid (by proxy) to the registrar.
The Orchestra is very loud and free
But plays no music in particular.
They do not print a programme, that I know.
The cast is large. There isn’t any plot.
The acting of the piece is far below
The very worst of modernistic rot.
The only part about it I enjoy
Is what was called in English the Foyay.
There will I stand apart awhile and toy
With thought, and set my cigarette alight;
And then — without returning to the play —
On with my coat and out into the night.
Lumea-i o scenă. Taxa de intrare,
Un fleac, o verși (prin mandatar) la primărie.
Orchestra cântă-n legea ei, și tare,
Dar nu încheagă, nicio melodie.
Program nu se împarte. Numeroasă
E distribuția. Plot nu există.
Realizarea-i chiar mai nebuloasă
Decât o inepție modernistă.
Unicul punct în stare să m-amuze
Este foyer-ul (cum ziceam pe vremuri).
Acolo, c-o țigare între buze,
Stând solitar, confecționez panseuri.
Și-apoi – renunț la locul meu (nr. 7),
Îmi iau raglanul și mă pierd în noapte.
Hilaire Belloc traducere de Dan Duțescu

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2018 blog.ro-en.ro