30 Noi

„The World” de William Wordsworth

The world is too much with us; late and soon,
Getting and spending, we lay waste our powers:
Little we see in Nature that is ours;
We have given our hearts away, a sordid boon!
This sea that bares her bosom to the moon;
The winds that will be howling at all hours,
And are up-gather’d now like sleeping flowers;
For this, for everything, we are out of tune;
It moves us not.—Great God! I’d rather be
A Pagan suckled in a creed outworn;
So might I, standing on this pleasant lea,
Have glimpses that would make me less forlorn;
Have sight of Proteus rising from the sea;
Or hear old Triton blow his wreathèd horn.
Prea vast ni-i universul; azi şi mâini,
Luând şi dând, puterile ne scad;
Din ea Natura prea puţin ne-a dat;
Plătirăm scump pe ce suntem stăpâni.
Sub lună despuiaţii mării sâni,
Vântoasele ce sună neîncetat
Par snop de flori dormind, înmănunchiat;
Dar pentru-acestea prea suntem bătrâni,
Nu ne uimesc… Aş vrea, mărite Zeu,
Să fiu păgânul alăptat cu mit,
Să pot zări, de-aici din plai, şi eu
Tot ce m-ar face mai puţin mâhnit:
Să-l văd călcând talazil pe Proteu,
S-aud Tritoni cu cornul înflorit…
William Wordsworth traducere de Tudor Dorin

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2016 blog.ro-en.ro