24 oct.

„The Wood-Cutter” de G.K. Chesterton

We came behind him by the wall,
My brethren drew their brands,
And they had strength to strike him down —
And I to bind his hands.
Pătruns-am dinspre zid; ceilalți
L-au însemnat – toți ei
Îl vor culca, eu am să-l leg
De brațe cu temei.
Only once, to a lantern gleam,
He turned his face from the wall,
And it was as the accusing angel’s face
On the day when the stars shall fall.
Și sub un licăr, de la zid
Și-a-ntors el fața sa
Ca de arhanghel mustrător
Când aștrii vor cădea.
I grasped the axe with shaking hands,
I stared at the grass I trod;
For I feared to see the whole bare heavens
Filled with the face of God.
Înfiorat, am luat securea,
Cu ochii în pământ:
Părea că-ntregul cer, senin,
E-un mare ochi de sfânt.
I struck: the serpentine slow blood
In four arms soaked the moss —
Before me, by the living Christ,
The blood ran in a cross.
Și am lovit. Din patru brațe
‘Ncepu să curgă sânge
În cruce; și-un covor de mușchi
Nu prididea a-l strânge.
Therefore I toil in forests here
And pile the wood in stacks,
And take no fee from shivering folk
Till I have cleansed the axe.
Eu în păduri lemnu-l așez
În stive-aici și-aiurea
Și nu iau plată de la oameni
Pân’ ce nu-mi șterg securea.
But for a curse God cleared my sight,
And where each tree doth grow
I see a life with awful eyes,
And I must lay it low.
Blestemul meu e să văd ochi
În orișicare pom
Atunci când îl despic, de parcă
Ar fi și pomul om.
G. K. Chesterton traducere de Leon Levițchi

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2019 blog.ro-en.ro