11 Apr

„The Truth” de William Henry Davies

Since I have seen a bird one day,
His head pecked more than half-away;
That hopped about, with but one eye,
Ready to fight again, and die —
Ofttimes since then their private lives
Have spoilt that joy their music gives.
De când o pasăre-am zărit
Cu capu-aproape ciugulit,
Tot țopăind zburlită, chioară,
Cu gând să lupte și să moară,
De-atunci, când viața mă îmbie,
Nu gust întreaga bucurie.
So when I see this robin now,
Like a red apple on the bough,
And question why he sings so strong,
For love, or for the love of song;
Or sings, maybe, for that sweet rill
Whose silver tongue is never still —
Și-acum, văzând acest prigor,
Roș măr pe ramu-mbietor,
Și neștiind ce triluri scoate
De dragoste sau libertate
Sau cântă poate undei Clare
Ce curge susurând la vale,
Ah, now there comes this thought unkind,
Born of the knowledge in my mind:
He sings in triumph that last night
He killed his father in a fight;
And now he’ll take his mother’s blood —
The last strong rival for his food.
Vai, ce gând rău îmi vine-n minte,
Născut din ce-mi aduc aminte;
Își cântă fapta cugetată:
Azi-noapte ucise pe-al său tată,
Și-acum vrea sângele de mamă,
La masa lui, rival de seamă.
William Henry Davies traducere de Veronica Focșeneanu

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2018 blog.ro-en.ro