21 Sep

„The Sonnet II” de William Wordsworth

Scorn not the Sonnet; Critic, you have frown’d,
Mindless of its just honours; with this key
Shakespeare unlock’d his heart; the melody
Of this small lute gave ease to Petrarch’s wound;
A thousand times this pipe did Tasso sound;
With it Camöens sooth’d an exile’s grief;
The Sonnet glitter’d a gay myrtle leaf
Amid the cypress with which Dante crown’d
His visionary brow: a glow-worm lamp,
It cheer’d mild Spenser, call’d from Faery-land
To struggle through dark ways; and when a damp
Fell round the path of Milton, in his hand
The Thing became a trumpet; whence he blew
Soul-animating strains—alas, too few!
Slăviţi Sonetul; Critica haină
Nu-l preţuie destul; cu el descui
Chiar inima lui Shakespeare; struna lui
Şi rana lui Petrarca o alină;
Mereu i-a fost lui Tasso liră lină,
Iar lui Camöes i-a-mblânzit surghiunul;
Sonetul pentru Dante este unul
Din laurii cununii; e-o lumină
De licurici din Ţara-Zânelor
Chemând pe blândul Spenser spre-a vărsa
Zori limpezi peste bezne; când vreun nor
Pe Milton l-a mâhnit, în mâna sa
Sonetul parcă-i trâmbiţă, măcar
Că – vai! – suna din el aşa de rar!
William Wordsworth traducere de Tudor Dorin

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2016 blog.ro-en.ro