13 Iul

„The Sonnet I” de William Wordsworth

Nuns fret not at their convent’s narrow room,
And hermits are contented with their cells,
And students with their pensive citadels;
Maids at the wheel, the weaver at his loom,
Sit blithe and happy; bees that soar for bloom,
High as the highest peak of Furness fells,
Will murmur by the hour in foxglove bells:
In truth the prison unto which we doom
Ourselves no prison is: and hence for me,
In sundry moods, ‘twas pastime to be bound
Within the Sonnet’s scanty plot of ground;
Pleased if some souls (for such there needs must be)
Who have felt the weight of too much liberty,
Should find brief solace there, as I have found.
Monahi ori maici în strâmte chilioare
De schit, sunt mulţumiţi să se încuie,
Război şi furci le fac pe ţesătoare
Ferice mult; când vrea spre flori să zboare
Albina hăt în pisc de munţi se suie
Şi zumzăie-n brânduşa cea gălbuie;
În fapt, de noi aleasa închisoare
Nu-i temniţă; şi mie, prin urmare,
În orice toane-aş fi, îmi e pe gust
Să am drept cuib Sonetul cel îngust;
Să guste-aş vrea o scurtă alinare
Prin el acei (căci sunt) ce ştiu ce-amare
Sunt multe libertăţi, cum însumi gust.
William Wordsworth traducere de Tudor Dorin

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2016 blog.ro-en.ro