02 Dec

„The Nightingale” de Mark Akenside

To-night retired, the queen of heaven
With young Endymion stays;
And now to Hesper it is given
Awhile to rule the vacant sky,
Till she shall to her lamp supply
A stream of brighter rays.
E seară… Doamna-Bolţii, sus,
Vrea cu Endimion să mai stea;
Stăpân e încă Hesperus
Acum pe-al cerului pustiu,
Pân’ ce din vatra ei mai viu
Ne lumina-va ea.

Propitious send thy golden ray,
Thou purest light above!
Let no false flame seduce to stray
Where gulf or steep lie hid for harm;
But lead where music’s healing charm
May soothe afflicted love.
Revarsă-ţi raza aurie,
Tu pur şi blând fanar!
Alt foc viclean să nu ne-mbie
Spre hăul sau spre râpa rea;
Ci du-ne unde-i muzica
Leac dorului amar.
To them, by many a grateful song
In happier seasons vow’d,
These lawns, Olympia’s haunts, belong:
Oft by yon silver stream we walk’d,
Or fix’d, while Philomela talk’d,
Beneath yon copses stood.
Prinos pios, al lor a fost
În timpuri mai ferice
Ăst plai – olimpic adăpost.
Ades şi noi la râu-acela
Veneam când cânta Filomela,
Şi-am stat sub crâng aice.
Nor seldom, where the beechen boughs
That roofless tower invade,
We came, while her enchanting Muse
The radiant moon above us held:
Till, by a clamorous owl compell’d,
She fled the solemn shade.
Nu rar, la turnul frânt pe care
Azi fagi l-au cotropit,
Veneam, când muza-i vrăjitoare,
Sus, luna, peste noi plutea
Până-o gonea o cucuvea
Din locul adumbrit.
But hark! I hear her liquid tone!
Now Hesper guide my feet!
Down the red marl with moss o’ergrown,
Through yon wild thicket next the plain,
Whose hawthorns choke the winding lane
Which leads to her retreat.
Dar taci! Se-aude viersu-i lin!
Du-mi Hesper paşii mei,
Pe lutul roş, cu muşchi, şi prin
Hăţişul des din plai, din care
Gherghini sugrumă-acea cărare
Către cuibarul ei.
See the green space: on either hand
Enlarged it spreads around:
See, in the midst she takes her stand,
Where one old oak his awful shade
Extends o’er half the level mead,
Enclosed in woods profound.
Priveşte – înverzitul loc
Larg jur în jur se-ntinde;
Vezi, ea acolo-i: la mijloc
Unde un vechi gorun aruncă
Grea umbră peste şeasa luncă
Ce sihla o cuprinde.
Hark! how through many a melting note
She now prolongs her lays:
How sweetly down the void they float!
The breeze their magic path attends;
The stars shine out; the forest bends;
The wakeful heifers graze.
Taci! Câte note calde-acum
Se-nşiră-n cântul ei!
Ce gingaş piruie, şi cum
Ca de-adieri purtate par!
Dorm codrii; stelele răsar;
Treji încă, pasc viţei.
Whoe’er thou art whom chance may bring
To this sequester’d spot,
If then the plaintive Siren sing,
O softly tread beneath her bower
And think of Heaven’s disposing power,
Of man’s uncertain lot.
Orice-ai fi cel ce se-avântă
Spre-acest ascuns ungher,
Dacă Sirena tristă cântă,
Tiptil să calci şi să gândeşti
La roata soartei omeneşti
Şi la tiranul cer.
O think, o’er all this mortal stage
What mournful scenes arise:
What ruin waits on kingly rage;
How often virtue dwells with woe;
How many griefs from knowledge flow;
How swiftly pleasure flies!
Pe scenă-n teatrul muritor
Ce tragici mimi se suie!
Ce cruntă-i furia rigilor!
Şi cugetă: ades, venin
Cunoaşterea-i; virtutea-i chin;
Plăcerea uite-o… nu e!
O sacred bird! let me at eve,
Thus wandering all alone,
Thy tender counsel oft receive,
Bear witness to thy pensive airs,
And pity Nature’s common cares,
Till I forget my own.
O, sfântă pasăre! mă lasă
Când singur sunt sub stele,
S-ascult povaţa ta duioasă,
Şi, martor ţie, vreau să strâng
Dureri obşteşti, şi să le plâng,
Până ce uit de-a mele.
Mark Akenside traducere de Tudor Dorin

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2016 blog.ro-en.ro