22 mai

„The Mythical Journey” de Edwin Muir

First in the North. The black sea-tangle beaches,
Brine-bitter stillness, tablet strewn morass,
Tall women against the sky with heads covered,
The witch’s house below the black-toothed mountain,
Wave-echo in the roofless chapel,
The twice-dead castle on the swamp-green mound,
Darkness at noon-day, wheel of fire at midnight,
The level sun and the wild shooting shadows.
Întâi spre Nord. Pe plajă, valuri negre,
Tăcere înspumată, mlaștini, smârcuri,
Femei înalte cu broboade-n cap,
Bordeiul vrăjitoarei într-un stei,
Ecou de ape-n paraclis pustiu,
Castelul mort pe dealul sur-verziu,
Amurg la prânz și foc în toiul nopții,
Un soare fix și umbre ce țâșnesc.

How long ago? Then sailing up to summer
Over the edge of the world. Black hill of water,
Rivers of running gold. The sun! The sun!
Then the free summer isles.
But the ship hastened on and brought him to
The towering walls of life and the great kingdom.
Where long he wandered seeking that which sought him
Through all the little hills and shallow valleys.
One whose form and features,
Race and speech he knew not, shapeless, tongueless,
Known to him only by the impotent heart,
And whether at all on earth the place of meeting,
Beyond all knowledge. Only the little hills,
Head-high, and the winding valleys,
Turning, returning, till there grew a pattern,
And it was held. And there stood each in his station
With the hills between them. And that was the meaning.
Cât timp în urmă? Și-am plutit spre vară,
Peste fruntariile lumii… Coame
De ape negre, râuri mari de aur,
Și soare! Soare! Insule-nsorite!
Dar vasul ce plutea tot mai grăbit
L-a dus înpre împărăția vieții.
Și mult s-a minunat el căutând
Ceva ce-l căuta pe el
Prin văi afunde și pe dealuri scunde
Ceva al cărui chip și trăsături
Și grai și neam el nu le cunoștea,
Dar le ghicea cu inima-i firavă,
Precum ghicea și locul de-ntâlnire.
Jur-mprejur erau doar dealuri line
Și văi ce alergau și se-ntorceau
Ca să alcătuiască-ntr-un sfârșit
Un singur, neschimbat tipar. Și-acolo
Stătură ei, cu dealurile-n mijloc.
Și-aici se cuprindea tot înțelesul.
Though sometimes through the wandering light and shadow
He thought he saw it a moment as he watched
The red deer walking by the riverside
At evening, when the bells were ringing,
And the bright stream leapt silent from the mountain
Far in the sunset. But as he looked, nothing
Was there but lights and shadows.
And then the vision
Of the conclusion without fulfilment.
The plain of glass and in the crystal grave
That which he had sought, that which had sought him,
Glittering in death. And all the dead scattered
Like fallen stars, clustered like leaves hanging
From the sad boughs of the mountainous tree of Adam
Planted far down in Eden. And on the hills
The gods reclined and conversed with each other
From summit to summit.
Conclusion
Without fulfilment. Thence the dream rose upward,
The living dream sprung from the dying vision,
Overarching all. Beneath its branches
He builds in faith and doubt his shaking house.
Deși arar, între lumini și umbre,
I se părea că-l vede,-o clipă doar,
Când ciuta roșie venea la apă
’N amurg, când clopotele răsunau
Iar șipotele scânteiau pe munte,
Departe-n asfințit. Dar nu vedea
Decât lumini și umbre.
Apoi viziunea
Neîmplinitei, sterpei încheieri.
Câmpii de sticlă și-n mormântul de cleștar
Ce căuta, ce-l căuta pe dânsul,
Al morții licăr. Și în jur toți morții
Ca stele prăbușite, roi de frunze
Din pomul nalt și trist al lui Adam,
Sădit departe-n Eden. Și pe dealuri
Stăteau de vorbă zeii tolăniți
În vârful crestelor.
O încheiere
Neîmplinită. Viul vis țâșni
Din viziunea care se stingea
Și se bolti deasupra-ntregii lumi.
Sub ramurile lui el își clădește
Cămin netrainic, pe credință și-ndoială.
Edwin Muir traducere de Veronica Focșăneanu

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

© 2024 blog.ro-en.ro