27 Iul

„The Ecstasy” de John Donne

Where, like a pillow on a bed,
A pregnant bank swell‘d up, to rest
The violet‘s reclining head,
Sat we two, one another‘s best.
Acolo unde, ca o pernă-n pat,
Poiana se umfla pentru-a susține
Al purei violete cap plecat,
Unul comoară celuilalt, cu tine

Our hands were firmly cemented
By a fast balm, which thence did spring ;
Our eye-beams twisted, and did thread
Our eyes upon one double string.
Eram întins. Unite-ntr-un balsam
Curgând din ele, mâinile în pace
Și ochii, împreună, ni-i lăsam
Pe-un fir unic pe care fusu-l toarce,
So to engraft our hands, as yet
Was all the means to make us one ;
And pictures in our eyes to get
Was all our propagation.
Acest altoi de mâini era, acum,
Singurul mod al nostru de-a fi una,
Iar chipurile-n ochi, născând ca-n fum,
Unicul mod de a procrea într-una.
As, ‘twixt two equal armies, Fate
Suspends uncertain victory,
Our souls—which to advance their state,
Were gone out—hung ‘twixt her and me.
Cum Soarta, între două mari oștiri,
Întârzie nesigura izbândă,
(Ieșind din trupuri, pentru convorbiri)
Stăteau a noastre suflete la pândă.
And whilst our souls negotiate there,
We like sepulchral statues lay ;
All day, the same our postures were,
And we said nothing, all the day.
Și-n timp ce ele discutau, noi doi
Zăceam ca niște statui pe morminte;
O zi am stat așa, iar între noi
N-au fluturat, cât a fost zi, cuvinte.
If any, so by love refined,
That he soul‘s language understood,
And by good love were grown all mind,
Within convenient distance stood,
Iar dacă cineva, deprins de-Amor
A sufletelor limbă a-nțelege,
Și, transformat de dragoste-n ușor,
Pur spirit, ar fi dat pe-acolo-a trece,
He—though he knew not which soul spake,
Because both meant, both spake the same—
Might thence a new concoction take,
And part far purer than he came.
(Chiar neștiind ce suflet a vorbit,
Căci ele-n gând și grai la fel arată)
Mai împlinit în sine-ar fi pornit
Și mult mai pur decât a fost vreodată.
This ecstasy doth unperplex
(We said) and tell us what we love ;
We see by this, it was not sex ;
We see, we saw not, what did move :
Acest extaz (ziceam) ne-a arătat
Tot ce iubim, ne-a scos din neștiință;
Vedeam că sexul nu era chemat,
Vedeam că n-am văzut ce ia ființă:
But as all several souls contain
Mixture of things they know not what,
Love these mix‘d souls doth mix again,
And makes both one, each this, and that.
Ci, precum știm de-un singur suflet că
I-amestec de puteri ascunse nouă,
Iubirea sufletele-amestecă,
Din două face unul, dar sunt două.
A single violet transplant,
The strength, the colour, and the size—
All which before was poor and scant—
Redoubles still, and multiplies.
Mutați o violetă-n alt pământ:
Culoare, forță, talie (ah, câte
Boleau, până acum, sărace-n vânt)
Țâșnesc și se-nmulțesc, mai hotărâte.
When love with one another so
Interanimates two souls,
That abler soul, which thence doth flow,
Defects of loneliness controls.
Când dragostea însuflețește-așa
Un suflet cu-altul, sufletul cel mare,
Născut din ele, va împlătoșa
Cusururile vechi din fiecare.
We then, who are this new soul, know,
Of what we are composed, and made,
For th‘ atomies of which we grow
Are souls, whom no change can invade.
Noi deci, un suflet nou acum fiind,
Știm ce suntem și știm ce ne compune,
Căci elementele ce-n noi se prind
Sunt suflete, și nu au stricăciune.
But, O alas ! so long, so far,
Our bodies why do we forbear?
They are ours, though not we ; we are
Th‘ intelligences, they the spheres.
Dar vai! de ce uitarăm amândoi
De trupurile noastre, în tăcere?
Sunt ale noastre, chiar de nu sunt noi;
Noi suntem duhuri, ele ne sunt sfere.
We owe them thanks, because they thus
Did us, to us, at first convey,
Yielded their senses‘ force to us,
Nor are dross to us, but allay.
Datornici le suntem, căci ele-ntâi
Nouă pe noi ne-au deșteptat, ca straje;
Ne-au dat puteri și simțuri – căpătâi;
Nu drojdie ne sunt, ci aliaje.
On man heaven‘s influence works not so,
But that it first imprints the air ;
For soul into the soul may flow,
Though it to body first repair.
Numai lăsându-și urma-n aer blând
Ne țese Cerul soartă și răsuflet:
Așa și sufletul, numai trecând
Pe calea trupului, se varsă-n suflet.
As our blood labours to beget
Spirits, as like souls as it can ;
Because such fingers need to knit
That subtle knot, which makes us man ;
Cum sângele-ar vrea spirite să dea
Asemeni sufletelor de curate,
Căci nodul omenesc, a se-nnoda,
Numai cu-atare degete se poate,
So must pure lovers‘ souls descend
To affections, and to faculties,
Which sense may reach and apprehend,
Else a great prince in prison lies.
Așa un suflet pur de-ndrăgostiți
Coboară la pasiuni, la calde danțuri,
De simțurile lor înlănțuiți.
Altfel, un mare Prinț rămâne-n lanțuri.
To our bodies turn we then, that so
Weak men on love reveal‘d may look ;
Love‘s mysteries in souls do grow,
But yet the body is his book.
Deci, înapoi la trupuri, biet norod,
Numai așa de dragoste ai parte.
Taina iubirii-n suflete dă rod,
Dar totuși trupu-i poartă marea carte.
And if some lover, such as we,
Have heard this dialogue of one,
Let him still mark us, he shall see
Small change when we‘re to bodies gone.
Dacă-un iubit, ca noi, va asculta
Acest cuvânt al unuia, sub astre,
Să fie-atent: abia ne vom schimba,
Când vom ajunge-n trupurile noastre.
John Donne traducere de Ştefan Augustin Doinaş

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro