29 Iul

„The Dream” de John Donne

Dear love, for nothing less than thee
Would I have broke this happy dream;
It was a theme
For reason, much too strong for fantasy,
Therefore thou wak’d’st me wisely; yet
My dream thou brok’st not, but continued’st it.
Thou art so true that thoughts of thee suffice
To make dreams truths, and fables histories;
Enter these arms, for since thou thought’st it best,
Not to dream all my dream, let’s act the rest.
Pentru nimic ce nu-i asemeni ţie
N-aş fi scurtat ăst vis ferice,
Subiect propice
Spre-a cugeta – nu pentru fantezie
Nu-i rău că m-aţi trezit, căci iar
Visez: nu mi-ai frânt visul dar
Gândind la tine, gândurile mi-s
În stare-a face-aieve orice vis;
În braţe vino-mi, căci făcând tu gestul
De-a-mi reteza din vis, juca-vom restul.
As lightning, or a taper’s light,
Thine eyes, and not thy noise wak’d me;
Yet I thought thee
(For thou lovest truth) an angel, at first sight;
But when I saw thou sawest my heart,
And knew’st my thoughts, beyond an angel’s art,
When thou knew’st what I dreamt, when thou knew’st when
Excess of joy would wake me, and cam’st then,
I must confess, it could not choose but be
Profane, to think thee any thing but thee.
Precum sclipiri de facle, ochii tăi
M-au deşteptat (nu mersul tău tăcut)
Şi mi-ai părut
Că eşti un înger candid mai întâi –
Dar când văzui că ştii ceti în inimi
Şi-n gânduri mai dibaci ca heruvimii,
Precum şi-n vis, şi te-arătat-ai mie
Cel plin de-atât prisos de bucurie.
Păgân m-aş crede – jur! – şi de ruşine
De-mi năzărea că-i alta decât tine.
Coming and staying show’d thee, thee,
But rising makes me doubt, that now
Thou art not thou.
That love is weak where fear’s as strong as he;
‘Tis not all spirit, pure and brave,
If mixture it of fear, shame, honour have;
Perchance as torches, which must ready be,
Men light and put out, so thou deal’st with me;
Thou cam’st to kindle, goest to come; then I
Will dream that hope again, but else would die.
Venind şi stând, vădeşti că tu tu eşti,
Dar, treaz acum, aş bănui că nu.
Tu nu eşti tu,
Căci slab e-amorul când fricos iubeşti.
Nu-i brav şi pur acel ce vrea să-mbine
În cuget Cinste, Teamă şi Ruşine.
Fiinţa mea vrei, poate, să-ţi rămână
Ca un opaiţ doar, la îndemână?
Vii să m-aprinzi, pleci spre-a veni – iar eu,
Spre-a nu muri, visez ce sper mereu.
John Donne traducere de Tudor Dorin

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro