03 Mai

„Sonnet XXXI” de Elizabeth Barrett Browning

Thou comest! all is said without a word.
I sit beneath thy looks as children do
In the noon-sun, with souls that tremble through
Their happy eyelids from an unaverred
Yet prodigal inward joy. Behold, I erred
In that last doubt! and yet I cannot rue
The sin most, but the occasion—that we two
Should for a moment stand unministered
By a mutual presence. Ah, keep near and close,
Thou dovelike help! and, when my fears would rise,
With thy broad heart serenely interpose:
Brood down with thy divine sufficiencies
These thoughts which tremble when bereft of those,
Like callow birds left desert to the skies.
Fără cuvinte, totu-i spus când vii.
În preajmă-ţi stau, ca pruncii la amiază,
În soare, când sub pleoapa lor vibrează
Atât de pline, dense bucurii.
Vezi, încă rătăceam în îndoială;
Doar pricinile-i plâng, căci altfel noi
Eram sortiţi alături amândoi.
Ajută-mi, stai în preajmă! De mă-nşală
Iar temerile-mi, inima ta mare
Ridic-o între mine şi-ntre ele,
Şi-alungă-le cu sufletul senin.
Şi ocroteşte-mi gândurile-amare
– pui părăsiţi în cer pustiu, ce vin
Şi pleacă fără tine printre stele.
Elizabeth Barrett Browning traducere de Veronica Porumbacu

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro