29 Apr

„Sonnet XXVIII” de Samuel Daniel

Reign in my thoughts, fair hand, sweet eye, rare voice:
Possess me whole, my heart’s triumvirate;
Yet heavy heart to make so hard a choice,
Of such as spoil thy poor afflicted stated.
For whilst they strive which shall be Lord of all,
All my poor life by them is trodden down;
They all erect their Trophies on my fall,
And yield me nought that gives them their renown.
When back I look, I sigh my freedom past,
And wail the state wherein I present stand,
And see my fortune ever like to last,
Finding me reign’d with such a heavy hand.
What can I do by yield, and yield I do,
And serve all three, and yet they spoil me too.
Iubito, frumuseţea-i strop de rouă
Pe geana zorilor înfiripat
Când soarele-şi arată faţa nouă
Şi stinsă ca şi cum n-a fost vreodat’.
Ce grabnic piere-a frumuseţii fală,
Cum se usucă înfloritul ram,
Cum nurii măiestrit daţi la iveală
Sunt spulberaţi de un destin infam!
Povara dureroasă-a multor veri
Şi ţie într-o zi-ţi va da de veste
Că frumeseţea, vană, a fost ieri
Şi moartea prea departe nu mai este…
Dar, vai, femeii să nu-i spui cumva
Că într-o zi va-mbătrâni şi ea.
Samuel Daniel traducere de Tudor Dorin

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro