07 Oct

„Sonnet XVIII” de John Milton

Avenge, O Lord, thy slaughter’d saints, whose bones
Lie scatter’d on the Alpine mountains cold,
Ev’n them who kept thy truth so pure of old,
When all our fathers worshipp’d stocks and stones;
Forget not: in thy book record their groans
Who were thy sheep and in their ancient fold
Slain by the bloody Piemontese that roll’d
Mother with infant down the rocks. Their moans
The vales redoubl’d to the hills, and they
To Heav’n. Their martyr’d blood and ashes sow
O’er all th’ Italian fields where still doth sway
The triple tyrant; that from these may grow
A hundred-fold, who having learnt thy way
Early may fly the Babylonian woe.
Răzbună-ţi, Doamne, sfârtecaţii sfinţi
A căror oase-n Alpi se-mprăştiară,
Cei ce te-adeverit-au prima oară,
Când stânci zeificau ai mei părinţi –
Şi nu uita ce val de suferinţi
Cădeau pe turma ta odinioară,
Cum, crunţi, piemontezii aruncară
Sugari şi mume-n râpi… Din văi în zimţi
Spre cer… Toată-a Italiei câmpie
Martirizate moaşte-ascunde-n ea
Sub tron de triplu zbir – ca să-i înmie
Pe-acei ce-nvaţă calea de-a scăpa
Din babiloniana tiranie.
John Milton traducere de Tudor Dorin

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2016 blog.ro-en.ro