04 Feb

„Sonnet VI” de Michael Drayton

How many paltry foolish painted Things,
That now in coaches trouble every street,
Shall be forgotten (whom no Poet sings)
Ere they be well wrapped in their winding sheet!
Where I, to thee Eternity shall give!
When nothing else remaineth of these days.
And Queens hereafter shall be glad to live
Upon the alms of thy superfluous praise.
Virgins and matrons, reading these my rhymes,
Shall be so much delighted with thy Story,
That they shall grieve they lived not in these Times,
To have seen Thee, their sex’s only glory!
So shalt thou fly above the vulgar throng,
Still to survive in my immortal Song.
O, câte chipuri care râd prosteşte,
Zorzoane, fleacuri, mişunând pe stradă,
Ce pana de poet le ocoleşte,
Vor face parte din a morţii pradă!
Ci eu în dar ţi-aduc eternitate;
Când praful lin s-o cerne pe-aste zile,
Când doamne şi prinţese în palate
De versul tău s-or bucura, umile,
Fecioare sau bătrâne s-or uimi
De frumuseţea ce-a putut să nască
Iubirea noastră. Mult se vor mâhni
Că n-au trăit atunci, să te cunoască.
Astfel urca-vei peste cei de rând
Şi vei trăi în veşnicul meu cânt.
Michael Drayton traducere de Dan Duţescu

4

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro