09 sept.
„Sonnet I” de John Milton
| O, Nightingale, that on yon bloomy Spray Warbl’st at eeve, when all the Woods are still, Thou with fresh hope the Lovers heart dost fill, While the jolly hours lead on propitious May, Thy liquid notes that close the eye of Day, First heard before the shallow Cuccoo’s bill Portend success in love; O if Jove’s will Have linkt that amorous power to thy soft lay, Now timely sing, ere the rude Bird of Hate Foretell my hopeles doom in som Grove ny: As thou from yeer to yeer hast sung too late For my relief; yet hadst no reason why, Whether the Muse, or Love call thee his mate, Both them I serve, and of their train am I. |
Prin crengi cu flori când, ah, privighetoare, Cânţi seara-n câmpul mut, şi înteţeşti În sufletul ibovnic noi nădejdi La ceas, în luna mai, de desfătare – Lin trilu-ţi face noaptea să coboare (Nu viersul sec de cuc) şi prevesteşti Izbânzi de-amor… Oh, dacă vreri zeieşti Pe Eros l-ar lega de-a ta cântare! Acum să-mi cânţi, cât ciuful cel sanchiu Al urii încă nu m-a urgisit; Căci parcă an de an mi-ai viersuit A piază bună numai prea târziu… Iar dacă-Amor şi muza te-au primit Ortac – şi eu de-alaiul lor mă ţiu!… |
| John Milton | traducere de Tudor Dorin |