27 Feb

„Sonetul nestematelor” de Alexandru Macedonski

Aci sunt giuvaiere ce-mpart cu dărnicie.
Cristalizate fost-au de mine-n focul vieţii,
Şi-n apa lor răsfrânt-am minunea tinereţii,
Iar de-artă şlefuite sunt azi pentru vecie.
Here lavishly these jewels among all men I share;
In the high fire of living I crystallised their truth,
And in their depths I mirrored the miracle of youth,
And Art has stroked them gently to make them shine for‘er.
Făcut-am cea mai aspră şi grea ucenicie,
Dar tot le-am smuls din suflet în faptul dimineţii,
Mai limpezi decât ochii de vis ai frumuseţii,
Şi tot le-am dat, în urmă, nespusă trăinicie.
Like a devout apprentice I bent and toiled and tried
Till from my soul I plucked them when daybreak is agleam,
And pure were they, yeah, purer than Beauty‘s eyes of dream;
Enduring , too, I made them, forever to abide.
De-acuma, vârsta poate pecetea să-şi pună
Pe omul de-azi şi mâine, iar moartea să-l răpună.
Aceste nestemate cu apa neclintită,
Now let Age set its signet upon the man that is
And will be for some time yet – and then let Death set his:
These gems of the first waters, profound and motionless,
Sfidând a clevetirii pornire omenească,
Şi stând într-o lumină mereu mai strălucită,
Să piară n-au vreodată şi nici să-mbătrânească.
Defying human meanness and human envious rage
And standing out in ever more brilliant sacredness,
Shall ne‘er be lost to ages, nor bear the stain of age.
Alexandru Macedonski traducere de Dan Duţescu

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro