03 Feb

„Sonet XXVIII” de William Shakespeare

How can I then return in happy plight,
That am debarred the benefit of rest,
When day’s oppression is not eased by night,
But day by night, and night by day, oppressed,
Fericea stare cum voi dobândi-o,
norocul somnului când mi-e furat,
când noaptea nu-mblânzeşte cruda ziuă,
când noapte-zi, le ştiu cu loc schimbat?
And each, though enemies to either’s reign,
Do in consent shake hands to torture me,
The one by toil, the other to complain
How far I toil, still farther off from thee?
Deşi, râvnind domnia-şi sunt rivale,
luptând cu mine, iată, se-nţeleg
prin trudă una, cealaltă cu jale
că nu-s în preajma ta. Insă mă leg
I tell the day, to please them thou art bright,
And do’st him grace when clouds do blot the heaven;
So flatter I the swart-complexioned night
When sparkling stars twire not thou gild’st the even.
zilei să-i spui că tu o faci frumoasă,
n-o calcă norii, dacă-n preajmă eşti,
iar nopţii, cea cu oacheşă mătasă,
îi dau încredinţarea c-o slujeşti.
But day doth daily draw my sorrows longer
And night doth nightly make grief’s strength seem stronger.
Dar ziua-mi trece distilând veninul
şi-aduce noaptea, după chinuri, chinul…
William Shakespeare traducere de Gheorghe Tomozei

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro