19 mai
„Sonet XV” de William Shakespeare
| When I consider everything that grows Holds in perfection but a little moment, That this huge stage presenteth naught but shows Whereon the stars in secret influence comment; |
Când ştiu că tot ce-n juru-ne viiază este desăvârşit numai o clipă, că tot ce-n scena vieţii se aşază e-nrâurit de-a stelelor risipă; |
| When I perceive that men as plants increase, Cheered and checked even by the selfsame sky; Vaunt in their youthful sap, at height decrease, And wear their brave state out of memory; |
când oamenii, puiţi ca iarba-n lume, îi văd slujiţi şi stinşi de-o stea avară ce-i micşorează când ajung pe culme, zvârlindu-i din memorie afară; |
| Then the conceit of this inconstant stay Sets you most rich in youth before my sight, Where wasteful time debateth with decay To change your day of youth to sullied night; |
văzând în toate-un nestatornic tremur, vederii mele, umbra ta-mi ajungă mereu întinerind sub crug de vremuri ce-ar vrea să schimbe ziua-n noapte lungă… |
| And all in war with Time for love of you, As he takes from you, I engraft you new. |
Cu timpul ce te fură duc război şi tot ce fură eu ţi-ntorc ‘napoi… |
| William Shakespeare | traducere de Gheorghe Tomozei |