19 Aug

„Sonet XII” de William Shakespeare

When I do count the clock that tells the time,
And see the brave day sunk in hideous night;
When I behold the violet past prime,
And sable curls ensilvered o’er with white;
Când văd cum timpul curge pe cadrane
şi ziua se afundă-n noaptea crudă,
când văd pălirea florii diafane
şi viţa albă-n negrul păr crescută;
When lofty trees I see barren of leaves
Which erst from heat did canopy the herd,
And summer’s green all girded up in sheaves
Borne on the bier with white and bristly beard:
când arborii sunt sterpi, cu foi bătrâne,
ei, baldachin al turmelor, în vară
şi verdele-nchingat în snopi rămâne
pe năsălie dus pe roţi de cară;
Then of thy beauty do I question make
That thou among the wastes of time must go,
Since sweets and beauties do themselves forsake,
And die as fast as they see others grow;
atunci la frumuseţea ta-mi duc gândul,
tu, care-o porţi prin vânt şi irosire
dulceţi şi farmec – timpul li-i mormântul –
alte minuni vin lumile să mire.
And nothing ‘gainst time’s scythe can make defence
Save breed to brave him when he takes thee hence.
nu-i pavăză când timpu-şi sună coasa,
doar dacă puii-ţi luminează casa…
William Shakespeare traducere de Gheorghe Tomozei

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro