23 Dec

„Sonet LXXXII” de William Shakespeare

I grant thou wert not married to my muse,
And therefore mayst without attaint o’erlook
The dedicated words which writers use
Of their fair subject, blessing every book.
N-ai fost perechea muzei mele, aşa e,
şi lesne poţi să-i înţelegi pe scribii
ce binecuvântează în vreo foaie
pe cei iubiţi, cu scula diatribii.
Thou art as fair in knowledge as in hue
Finding thy worth a limit past my praise,
And therefore art enforced to seek anew
Some fresher stamp of these time-bettering days.
La fel eşti de frumos la chip şi cuget
şi te înalţi mai sus decât te laud
şi-nveşnicit te-ai vrea cu altul, sunet,
în nouă stampă chipul să ţi-l caut.
And do so, love; yet when they have devised
What strained touches rhetoric can lend,
Thou, truly fair, wert truly sympathized
In true plain words by thy true-telling friend;
Să nu faci altfel! Când va fi să sune
retoricile noii osanale
să ştii că mintea mea te recompune
cu adevărul harurilor tale…
And their gross painting might be better used
Where cheeks need blood: in thee it is abused.
Te ocolească doar scorniri stângace
ce n-au cu tinereţea ta a face…
William Shakespeare traducere de Gheorghe Tomozei

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro