13 Ian

„Sonet LIV” de William Shakespeare

O how much more doth beauty beauteous seem
By that sweet ornament which truth doth give!
The rose looks fair, but fairer we it deem
For that sweet odour which doth in it live.
O, mai frumoasă este frumuseţea,
când adevărul o împodobeşte
frumoasă-i roza însă nu svelteţea
ci dulcele parfum o nemureşte.
The canker blooms have full as deep a dye
As the perfumed tincture of the roses,
Hang on such thorns and play as wantonly
When summer’s breath their masked buds discloses;
Culorile ce zugrăvesc măceşul
şi trandafirului i-aduc belşuguri
aceiaşi ghimpi, rodiţi, şi-acelaşi, vrejul,
înalţă în suflarea verii muguri.
But for their virtue only is their show
They live unwooed and unrespected fade,
Die to themselves. Sweet roses do not so;
Of their sweet deaths are sweetest odours made:
Tot farmecul ce-l are-i dat privirii,
puirea lui e neluată-n seamă,
moare fără-a trăi dar trandafirii
murind, ei în miresme se destramă.
And so of you, beauteous and lovely youth,
When that shall fade, by verse distils your truth.
Ani tineri, versul în cernite zile
credinţa voastră-n vers o s-o distile!
William Shakespeare traducere de Gheorghe Tomozei

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro