30 Iun

„Sonet III” de William Shakespeare

Look in thy glass, and tell the face thou viewest
Now is the time that face should form another,
Whose fresh repair if now thou not renewest,
Thou dost beguile the world, unbless some mother.
Privindu-te-n oglindă spune-i celui
ce te repetă, că e timpu-acuma
alt chip s-aducă-n lume, de nu, jelui
norocul dus şi-i laşi săracă muma.
For where is she so fair whose uneared womb
Disdains the tillage of thy husbandry?
Or who is he so fond will be the tomb
Of his self-love to stop posterity?
Unde-i frumoasa stea neprihănită
ce nu s-ar vrea de plugul tău arată?
Şi cine în mormânt stă să se-nchidă,
stagnând-o, a viitorimii gloată?
Thou art thy mother’s glass, and she in thee
Calls back the lovely April of her prime;
So thou through windows of thine age shall see,
Despite of wrinkles, this thy golden time.
Oglinda mamei eşti şi ea, prin tine
Aprilul strălucirii-ar vrea să-ntoarcă
iar tu, al vârstei geam vreai să-nlumine
în ciuda toamnei, tinereţea parcă…
But if thou live remembered not to be,
Die single, and thine image dies with thee.
De nu-ţi sădeşti tiparul, în tăcere
mori, şi icoana ta cu tine piere…
William Shakespeare traducere de Gheorghe Tomozei

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro