22 Dec

„Sonet CLIX” de Vasile Voiculescu

A câta oară zorii mă prind fără de somn ?
Dă iarna buzna, anul îşi lapădă coroana,
Eu în surghiun, departe… Când ai să-mi curmi prigoana,
Iar să mă chemi la tine, puternicul meu domn ?
Dar tot veghez – de-aicea – iubirea ta plăpândă,
Ca peste o comoară-n veci hărăzita mie
Sunt Argus, nu c-o sută de ochi, ci cu o mie
De inimi arzătoare şi toate stând la pândă.
Fereşte mai cu seamă să pleci pe mare-albastră
Cu oacheşa aceea făţarnica şi rece;
Năvalnicele-mi gânduri, gonind pe urma voastră,
Vă vor stârni tempeste, corabia să-nece:
Căci te iubesc cu ură, întreg, şi numai eu;
Nu te împart cu nimeni, nici chiar cu Dumnezeu.
How many times did daybreak find me awake?
Winter bursts in, the year loses its crown,
Banished am I and far away… When will you end my torment
And call for me again, oh, mighty, sovereign?
I am afar but still hold watch on your frail love
Like on a treasure by fate forever destined to me;
An Argus am I, not with hundred eyes but
With a thousand burning hearts and all of them on the watch.
Pray, do avoid to sail on the blue-sea
With that cold and dark lady, all hypocrisy;
The thoughts assailing me will haunt your trace,
Will tempests stir and cause your boat to founder:
’Cause I love thou with hatred as thou be;
Not even with the Lord do I share thee.
Vasile Voiculescu traducere de Margareta Sterian

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro