29 Mar

„Some Incidents in the Life of My Uncle Arly” de Edward Lear

I
O my agéd Uncle Arly! –
Sitting on a heap of Barley
All the silent hours of night, –
Close beside a leafy thicket: –
On his nose there was a Cricket, –
In his hat a Railway Ticket; –
(But his shoes were far too tight.)
I
Bătrânul, bunul unchi Quatorze
Stând pe o grămadă de orz
În noaptea liniştitoare –
Lângă-nfrunzitul boschet –
Pe nas c-un greier desuet,
În pălărie c-un bilet
(Pantofii-l strângeau mult prea tare).

II
Long ago, in youth, he squander’d
All his goods away, and wander’d
To the Timskoop Hills afar.
There, on golden sunsets blazing
Every evening found him gazing, –
Singing, – ‘Orb! You’re quite amazing!
How I wonder what you are!’
II
De tânăr el şi-a risipit
Avutul tot, şi-a rătăcit
Prin munţii Cosinus departe.
Acolo-n apusuri de soare
Serile-l prindeau cu mirare
Cântând: „Sferă uluitoare,
Cum de eşti fără moarte?!”
III
Like the ancient Medes and Persians,
Always by his own exertions
He subsisted on those hills; –
Whiles, – by teaching children spelling, –
Or at times by merely yelling, –
Or at intervals by selling
‘Propter’s Nicodemus Pills.’
III
Ca mezii şi ca persanii,
Prin propriile strădanii
El subsistă în munţii-aceia
Copiii-nvăţându-i să scrie
Sau zbierând tare în tărie
Sau chiar vânzând pe datorie
Pilule „Propter Nicodea”.
IV
Later, in his morning rambles
He perceived the moving brambles
Something square and white disclose; –
‘Twas a First-class Railway Ticket
But in stooping down to pick it
Off the ground, – a pea-green Cricket
Settled on my uncle’s Nose.
IV
Dar, în plimbările-i pure
Zări în rugii de mure
Ceva pătrat, alb, nu prea mare –
Era un bilet de tramvai
Dar când să-l ridice, vai,
Un greier în verde strai
Pe nasul unchiului meu sare.
V
Never – never more, – Oh! never
Did that Cricket leave him ever, –
Dawn or evening, day or night; –
Clinging as a constant treasure, –
Chirping with a cheerious measure, –
Wholly to my uncle’s pleasure, –
(Though his shoes were far too tight.)
V
Nicicând, nicicând, o, niciodată
Greierul nu-l mai lăsa
Şi, seară, noapte, zi sau ba,
Nepreţuit în veşnicii,
Vesele triluri ţârii
Pe placul unchiului (deşi
Pantofii îl strângeau mult prea.)
VI
So, for three-and-forty winters,
Till his shoes were worn to splinters,
All those hills he wandered o’er, –
Sometimes silent; – sometimes yelling; –
Till he came to Borly-Melling,
Near his old ancestral dwelling; –
– And he wandered thence no more.
VI
Deci, ierni patruzecişitrele
(Pantofii-i sunt azi surcele)
Colindă din zare-n zare
Tăcut sau urlând de nebun
Pân’ ce sosi la Arly-Moon,
Lângă sălaşul său străbun
(Pantofii-l strângeau mult prea tare).
VII
On a little heap of Barley
Died my agéd Uncle Arly,
And they buried him one night; –
Close beside the leafy thicket;
There, his hat and Railway Ticket; –
There, – his ever faithful Cricket; –
(But his shoes were far too tight.)
VII
Pe-o mică grămadă de orz
Muri bătrânul unchi Quatorze
L-au îngropat în noaptea mare
Lângă-nfrunzitul boschet,
Pe nas c-un greier desuet,
În pălărie c-un bilet
(Pantofii-l strângeau mult prea tare).
Edward Lear traducere de C. Abăluţă şi Șt. Stoenescu

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro