05 sept.

„Snake” de D.H. Lawrence

A snake came to my water-trough
On a hot, hot day, and I in pyjamas for the heat,
To drink there.
La jghebul meu un șarpe poposi
Pe-un soare crâncen când, în pijama,
Voisem să-mi astămpăr setea.

In the deep, strange-scented shade of the great dark carob tree
I came down the steps with my pitcher
And must wait, must stand and wait, for there he was at the trough before me.
Umbrit de negri roșcovi parfumați
Am coborât pe trepte cu ulciorul
Și-acum stăteam și trebuia s-aștept,
Căci el era acolo, înaintea mea.
He reached down from a fissure in the earth-wall in the gloom
And trailed his yellow-brown slackness soft-bellied down, over the edge of the stone trough
And rested his throat upon the stone bottom,
And where the water had dripped from the tap, in a small clearness,
He sipped with his straight mouth,
Softly drank through his straight gums, into his slack long body,
Silently.
Ieșise din găoacea unui mal de lut
Târându-și cafenia-ncetineală-a pântecelui moale
Peste ghizdeiul jgheabului de piatră
Și rezemându-și gâtul de îngustul scoc,
Acolo unde apa străvezie picura încet
Din robinet,
Sorbea cu gura-ntinsă,
Sorbea cu-ntinsele gingii
Și trupul lung și lenevos sorbea.
Someone was before me at my water-trough,
And I, like a second-comer, waiting.
Mi-o luase cineva-nainte
Și-acum stăteam la rând.
He lifted his head from his drinking, as cattle do,
And looked at me vaguely, as drinking cattle do,
And flickered his two-forked tongue from his lips, and mused a moment,
And stooped and drank a little more,
Being earth-brown, earth-golden from the burning bowels of the earth
On the day of Sicilian July, with Etna smoking.
Bău, apoi, ca vitele, ‘și întoarse capul
Și mă privi-n doi peri, ca vitele când beau,
Își scutură furcata limbă, cugetă o clipă,
Se apleacă din nou și mai bău puțin;
Brun ca pământul, auriu ca lutul, scos
Din măruntaiele țărânii arse
De-un iulie sicilian, cu Etna fumegând.
The voice of my education said to me
He must be killed,
For in Sicily the black, black snakes are innocent, the gold are venomous.
Învățătura ce primisem îmi șoptea
Că trebuie ucis: un șarpe negru
E în Sicilia inofensiv;
Un șarpe auriu e veninos.
And voices in me said, if you were a man
You would take a stick and break him now, and finish him off.
Un glas lăuntric îmi spunea: de-ai fi bărbat,
Ai lua un băț și l-ai zdrobi, acum.
But must I confess how I liked him,
How glad I was he had come like a guest in quiet, to drink at my water-trough
And depart peaceful, pacified, and thankless,
Into the burning bowels of this earth ?
Mai trebuie să spun că-l îndrăgisem
Sau cât mă bucuram că a venit, tiptil,
Asemeni unui oaspe, ca să bea din jgheabul meu,
Apoi să plece pașnic, împăcat, și făr-a-mi mulțumi,
În măruntaiele pământului încins?
Was it cowardice, that I dared not kill him ?
Was it perversity, that I longed to talk to him ?
Was it humility, to feel so honoured ?
I felt so honoured.
Cum, lașitate să fi fost că nu-l zdrobeam?
Perversitate, că doream să-l țin de vorbă?
Sfială,-nțelegând că-s onorat?
Atât de onorat.
And yet those voices :
If you were not afraid, you would kill him !
Și, totuși, glasurile-acelea:
De nu te-ai teme, l-ai ucide!
And truly I was afraid, I was most afraid,
But even so, honoured still more
That he should seek my hospitality
From out the dark door of the secret earth.
Ce-i drept, îmi era frică, frică-ngrozitoare,
Dar mă simțeam din ce în ce mai onorat
Că-mi căutase ospitalitatea
Ieșind din matca tainicei țărâni.
He drank enough
And lifted his head, dreamily, as one who has drunken,
And flickered his tongue like a forked night on the air, so black,
Seeming to lick his lips,
And looked around like a god, unseeing, into the air,
And slowly turned his head,
And slowly, very slowly, as if thrice adream,
Proceeded to draw his slow length curving round
And climb again the broken bank of my wall-face.
Bău pe săturate,
Își trase capul, visător și amețit,
Cu limba lui furcată, neagră cum e bezna,
Privi în jur zeiește fără a vedea,
‘Și întoarse capul tacticos
Și-ncet, foarte încet, ca afundat în vis,
Își supse trândava lungime după dânsul
Și, deșirându-se din nou, urcă
Pe malul spart din fața mea.
And as he put his head into that dreadful hole,
And as he slowly drew up, snake-easing his shoulders, and entered farther,
A sort of horror, a sort of protest against his withdrawing into that horrid black hole,
Deliberately going into the blackness, and slowly drawing himself after,
Overcame me now his back was turned.
Și-n timp ce tigva și-o vâra-n hidoasa crăpătură
Și se trăgea încet, în sus, cu umerii șerpești făcându-și loc,
Mă cuprindea din ce în ce mai mult
Un fel de scârbă, de protest că se retrage
În gaura aceea neagră și cumplită,
Voit că se retrage-n beznă și se trage-n sus încet;
Unde mai pui că-mi întoarse dosul.
I looked round, I put down my pitcher,
I picked up a clumsy log
And threw it at the water-trough with a clatter.
Privind în jur, am pus ulciorul jos,
Am apucat o scurtătură
Și-am azvârlit-o peste jgheab.
I think it did not hit him,
But suddenly that part of him that was left behind convulsed in undignified haste,
Writhed like lightning, and was gone
Into the black hole, the earth-lipped fissure in the wall-front,
At which, in the intense still noon, I stared with fascination.
Nu cred că l-am lovit,
Dar partea ce mai rămăsese-afară
Se strânse cu nedemnă grabă,
Zvâcni ca fulgerul și dispăru
În gura neagră-a malului din față
Spre care,-n arșița amiezii, mă uitam hipnotizat.
And immediately I regretted it.
I thought how paltry, how vulgar, what a mean act !
I despised myself and the voices of my accursed human education.
Și-am regretat îndată. M-am gândit
Că-a fost o faptă josnică și lașă.
Eram scârbit de mine și de glasul
Afurisitei educații omenești.
And I thought of the albatross,
And I wished he would come back, my snake.
Și m-am gândit la albatros
Și aș fi vrut să se întoarcă, șarpele.
For he seemed to me again like a king,
Like a king in exile, uncrowned in the underworld,
Now due to be crowned again.
Fiindcă îmi părea din nou un rege,
Un rege mazilit din lumea umbrelor,
Urmând să fie iar încornorat.
And so, I missed my chance with one of the lords
Of life.
And I have something to expiate:
A pettiness.
Pierdusem, așadar, bunăvoința
Unui stăpân al vieții.
Și am de ispășit ceva:
O bagatelă.
D.H. Lawrence traducere de Leon Levițchi

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2018 blog.ro-en.ro