04 Aug

„Sinucidere” de Marin Sorescu

În mine erau douăzeci de generaţii
Pe puţin
Şi-azi-dimineaţă, nu ştiu din ce cauză,
Unul s-a aruncat de la etaj.
There used to be twenty generations within me.
At least.
I cannot tell why but this morning,
Maybe because the window was open,
One of us took a leap from the top floor.

Atunci toţi
Au început să se arunce,
Ca după o trambulină,
Unul după altul, în lanţ,
După principiul dezintegrării
Oilor.
Then, one by one,
Every one of us began to leap off,
As if from a diving-board,
One after the other, like links in a chain,
Embodying the lemming’s
Death-instinct.
Într-o jumătate de oră
Rămăsesem absolut gol,
Şi de ruşine m-am aruncat şi eu.
Am murit cred pe la etajul patru,
În orice caz, pe la doi
Eram dus.
Half an hour later,
I too was stark naked.
To my shame I too had leapt off.
It seems I died around the fourth floor;
Anyway, around the second,
I was out of the picture.
Toate acestea
Vi le povesteşte acum un trecător,
Adică unul dintre noi
Care-a picat pe moale.
You are being told this
By a passer-by,
That is, by one of us
Who came out smelling of roses.

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro