24 Mai

„Shakespeare” de Matthew Arnold

Others abide our question. Thou art free.
We ask and ask—Thou smilest and art still,
Out-topping knowledge. For the loftiest hill,
Who to the stars uncrowns his majesty,
Planting his steadfast footsteps in the sea,
Making the heaven of heavens his dwelling-place,
Spares but the cloudy border of his base
To the foil’d searching of mortality;
And thou, who didst the stars and sunbeams know,
Self-school’d, self-scann’d, self-honour’d, self-secure,
Didst tread on earth unguess’d at.—Better so!
All pains the immortal spirit must endure,
All weakness which impairs, all griefs which bow,
Find their sole speech in that victorious brow.
Tu, calm, surâzi când cercetării noastre
Toţi ceilalţi se supun… Întreci în preţ
Tot ce cunoaştem. Ca un pisc măreţ
Ce falnic năzuieşte către astre,
Dârz pătrunzând în mările albastre
Şi-având lăcaş în slăvi de slăvi cereşti,
Laşi iscodirii vane, omeneşti,
Doar poalele, nu crestele sihastre;
Ai cunoscut şi soarele-aprins şi stea,
Tu însuţi mentor ţie, critic, scut;
Puţini te-au presimţit… Mai bine-aşa!
Tot răul ce în suflete-a-ncăput,
Tot ce poceşte, orice cazne crunte
Le dă-n vileag biruitoarea-ţi frunte.
Matthew Arnold traducere de Tudor Dorin

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro