30 apr.
„Robin Hood and Little John”
| When Robin Hood was about twenty years old, With a hey down down and a down He happend to meet Little John, A jolly brisk blade, right fit for the trade, For he was a lusty young man. |
Când avea Robin douăzeci de veri Ding-dong, ding-dong, ding-dong, L-a cunoscut pe micul John, Cel mult isteţ, la treabă fără preţ, Şi tânăr, şi-n puteri. |
| Tho he was calld Little, his limbs they were large, And his stature was seven foot high; Where-ever he came, they quak’d at his name, For soon he would make them to fly. |
Şi „mic” i se spunea, însă avea Şapte picioare înălţime; Când se-auzea de el, în locu-acel Nu cuteza să mai stea nime! |
| How they came acquainted, I’ll tell you in brief, If you will but listen a while; For this very jest, amongst all the rest, I think it may cause you to smile. |
Am să vă spun cum ei s-au întâlnit; Un bob zăbavă şi vom trece puntea; Această şagă-a mea s-ar prea putea Să vă mai descreţească fruntea. |
| Bold Robin Hood said to his jolly bowmen, Pray tarry you here in this grove; And see that you all observe well my call, While thorough the forest I rove. |
Arcaşilor le spuse Robin Hood: – „De crângu-acesta staţi aproape. Dac-am să sun din cornul de alun, Chemarea mea să nu vă scape. |
| We have had no sport for these fourteen long days, Therefore now abroad will I go; Now should I be beat, and cannot retreat, My horn I will presently blow. |
De paisprezece zile trândăvim! Mă duc prin codru-n preumblare Şi de-am să sun din cornul de alun, Să ştiţi că sunt la vreo strâmtoare.” |
| Then did he shake hands with his merry men all, And bid them at present good b’w’ye; Then, as near a brook his journey he took, A stranger he chancd to espy. |
Se despărţi, deci Robin de arcaşi, Le strânse mâna tuturor, Apoi porni şi-n calea-i întâlni Un om străin lâng-un izvor. |
| They happend to meet on a long narrow bridge, And neither of them would give way; Quoth bold Robin Hood, and sturdily stood, I’ll show you right Nottingham play. |
Pe-o punte-îngustă se-nfruntară, Niciunul nu dădu-ndărăt; Iar, Hood, băţos: – „Cunosc un danţ frumos În Nottingham – să ţi-l arăt.” |
| With that from his quiver an arrow he drew, A broad arrow with a goose-wing: The stranger reply’d, I’ll liquor thy hide, If thou offerst to touch the string. |
Din tolbă scoase Robin o săgeată Cu-o pană de gânsac în ea. Străinul-atuncea: – „Coarda de-ai s-apuci, Să vezi bătaie ce-i mânca.” |
| Quoth bold Robin Hood, Thou dost prate like an ass, For were I to bend but my bow, I could send a dart quite thro thy proud heart, Before thou couldst strike me one blow. |
– „Ce spui e zbierăt de măgar; de-o fi Spre tine arcul să-mi îndrept, Pân’ să ridic un deget, n-am să preget Şi-am să-ţi străpung sumeţul piept.” |
| ‘Thou talkst like a coward,’ the stranger reply’d; ‘Well armd with a long bow, you stand, To shoot at my breast, while I, I protest, Have nought but a staff in my hand.’ |
– „Vorbeşti, grăi străinul, ca un laş! Tu ai un arc la îndemână Spre-a trage-n pieptul meu, când, iată, eu Ţin doar o biată bâtă-n mână.” |
| ‘The name of a coward,’ quoth Robin, ‘I scorn, Wherefore my long bow I’ll lay by; And now, for thy sake, a staff I will take, The truth of thy manhood to try.’ |
– „Nu sufăr laşii, spuse Robin Hood. Vezi, arcul l-am şi lepădat! Să-mi cat o bâtă ca să-ţi fac pe plac – Să văd cât eşti tu de bărbat.” |
| Then Robin Hood stept to a thicket of trees, And chose him a staff of ground-oak; Now this being done, away he did run To the stranger, and merrily spoke: |
Zicând acestea, merse-n stejăriş, Chiti şi-şi ticlui o bâtă, Veni apoi în fugă înapoi Şi zise: – „Vezi, nu e urâtă; |
| Lo! see my staff, it is lusty and tough, Now here on the bridge we will play; Whoever falls in, the other shall win The battel, and so we’ll away. |
Aş zice chiar că-i arătoasă… Să ne-nfruntăm pe punte chiar acum; Bătut e cel ce-n apă a căzut. Pe urmă, ne vedem de drum.” |
| ‘With all my whole heart,’ the stranger reply’d; ‘I scorn in the least to give out;’ This said, they fell to’t without more dispute, And their staffs they did flourish about. |
– „Cu dragă inimă, răspunse-ălălaltul, De e pe încercat, mă-ncaier.” Şi, fără vorbe de prisos, vârtos, Porniră bâtele prin aer. |
| And first Robin he gave the stranger a bang, So hard that it made his bones ring: The stranger he said, This must be repaid, I’ll give you as good as you bring. |
L-atinse Robin pe străin în oase Încât sunară-n felul lor. Şi spuse-acel străin: „Plătesc peşin, Nu-mi place să rămân dator. |
| So long as I’m able to handle my staff, To die in your debt, friend, I scorn: Then to it each goes, and followd their blows, As if they had been threshing of corn. |
Prietene, cât pot să mânui băta, Mai ieftin să plătesc nu vreau.” Şi s-au izbit şi s-au pocnit De parcă grâie îmblăteau. |
| The stranger gave Robin a crack on the crown, Which caused the blood to appear; Then Robin, enrag’d, more fiercely engag’d, And followd his blows more severe. |
Haiducul se umplu de sânge când Străinul una-n ţeastă-i dete; Iar Robin, furios, din fire scos, Izbi cu şi mai multă sete. |
| So thick and fast did he lay it on him, With a passionate fury and ire, At every stroke, he made him to smoke, As if he had been all on fire. |
Îl burduşea atât de scurt şi des, Cu-atâta râvnă şi mânie, Că omul fumega când îl pălea, Ziceai că-i pus pe pirostrie. |
| O then into fury the stranger he grew, And gave him a damnable look, And with it a blow that laid him full low, And tunbld him into the brook. |
Şi-atunci grozav se-nfurie străinul, Îl măsură din ochi saşiu, Şi-astfel izbi, încât se pomeni Haiducul Robin Hood în râu. |
| ‘I prithee, good fellow, O where art thou now? ‘The stranger, in laughter, he cry’d; Quoth bold Robin Hood, Good faith, in the flood, And floating along with the tide. |
– „Prietene, pe unde rătăceşti?” Străinu-l întreba hăzos; Iar Robin cel ne-nfrânt grăi: – „Păi, sunt În apă şi plutesc în jos. |
| I needs must acknowledge thou art a brave soul; With thee I’ll no longer contend; For needs must I say, thous hast got the day, Our battle shall be at an end. |
Mult eşti viteaz, mărturisesc, Mă dau înfrânt şi nu mai lupt; A fost să fie-aşa – tu eşti deasupra mea Şi eu sunt, încă, dedesupt.” |
| Then unto the bank he did presently wade, And pulld himself out by a thorn; Which done, at the last, he blowd a loud blast Straitway on his fine bugle-horn. |
Bălăcări prin apă pân’ la ţărm, Cu mâna se-agăţă de-un ghimp, Ieşi din râu şi-n cornul de la brâu Sună puternic lung răstimp. |
| The eccho of which through the vallies did fly, At which his stout bowmen appeard, All clothd in green, most gay to be seen; So up to their master they steerd. |
Sunară măguri, râpe sunară Şi-ndată se iţiră-arcaşii, Bărbaţi fruntaşi în verde îmbrăcaţi Spre Hood îşi îndreptară paşii. |
| ‘O what’s the matter?’ quoth William Stutely; ‘Good master, you are wet to the skin:’ ‘No matter,’ quoth he; ‘the lad which you see, In fighting, hath tumbld me in.’ |
– „Ce-i baiul, căpitane? spuse Stutely, Cum văd eu, ud eşti ciuciulete.” – „Ia mai nimic – în luptă, ăst voinic M-a-mpins în rău, că-mi era sete.” |
| ‘He shall not go scot-free,’ the others reply’d; So strait they were seizing him there, To duck him likewise; but Robin Hood cries, He is a stout fellow, forbear. |
– „Nu scapă ieftin! ziseră ceilalţi, Prinzând în juru-i a se ţine. Îl îmbăiem noi!” Însă Robin: – „Înapoi” E un viteaz şi nu un fitecine. |
| There’s no one shall wrong thee, friend, be not afraid; These bowmen upon me do wait; There’s threescore and nine; if thou wilt be mine, Thou shalt have my livery strait. |
Nu-ţi fie teamă, frate, de niciunul! Arcaşii ceştia mă-nsoţesc, Optzeci şi nouă sunt; şi dacă vrei, Ia straiul ăsta haiducesc |
| And other accoutrements fit for a man; Speak up, jolly blade, never fear; I’ll teach you also the use of the bow, To shoot at the fat fallow-deer. |
Şi câte-s la bărbat de trebuinţă. Vorbeşte, frate, fără frică! Te-nvăţ apoi eu arcul să-l îndoi, Să tragi în cerbi la o adică.” |
| ‘O here is my hand,’ the stranger reply’d, ‘I’ll serve you with all my whole heart; My name is John Little, a man of good mettle; Nere doubt me, for I’ll play my part.’ |
– „Să batem palma, spuse celălalt. Al tău cu trup şi suflet îs! Mă cheamă John cel Mic, da’s om voinic Şi, zău, n-am să te fac de râs!” |
| His name shall be alterd,’ quoth William Stutely, ‘And I will his godfather be; Prepare then a feast, and none of the least, For we will be merry,’ quoth he. |
– „Să-i dăm alt nume, zise William Stutely, Eu să fă-i fiu naş, se înţelege; Cât mai aleasă pregătiţio masă Şi să ne veselim în lege.” |
| They presently fetchd in a brace of fat does, With humming strong liquor likewise; They lovd what was good; so, in the green wood, This pretty sweet babe they baptize. |
Aduseră doi cerbi din cei mai graşi Şi vin din cel ales pentru îmbăt; Ştiau ce-i bun; la umbră de gorun ’N ăst fel l-au botezat pe făt. |
| He was, I must tell you, but seven foot high, And, may be, an ell in the waste; A pretty sweet lad; much feasting they had; Bold Robin the christning grac’d. |
Era înalt de şapte doar picioare, La mijloc lat de vreo doi coţi; Frumos băiat! Chiar Hood l-a botezat… Şi ce-au mai petrecut ei toţi! |
| With all his bowmen, which stood in a ring, And were of the Notti[n]gham breed; Brave Stutely comes then, with seven yeomen, And did in this manner proceed. |
Arcaşii băştinaşi din Nottingham Stau cearcăn juru-i împrejur, Când Stutely apare cu şapte voinicei călare Şi spune fără înconjur: |
| ‘This infant was called John Little,’ quoth he, ‘Which name shall be changed anon; The words we’ll transpose, so where-ever he goes, His name shall be calld Little John.’ |
– „John Micul până azi i se spunea Acestui nentinat cocon. Cuvintele schimbând, de azi oricând I se va spune Micul John.” |
| They all with a shout made the elements ring, So soon as the office was ore; To feasting they went, with true merriment, And tippld strong liquor gillore. |
Tăriile năvalnic răspunară De cum a fost gătată slujba; Curgeau balerci, budane dolofane, Şi se golea într-una cujba. |
| Then Robin he took the pretty sweet babe, And cloathd him from top to the toe In garments of green, most gay to be seen, And gave him a curious long bow. |
Iar Robin luă copilu-n braţe, Apoi, din cap până-n picioare Îl înfăşă în faşe verzui şi drăgălaşe Şi-i dete-un arc din cela mare. |
| ‘Thou shalt be an archer as well as the best, And range in the greenwood with us; Where we’ll not want gold nor silver, behold, While bishops have ought in their purse. |
– „Arcaş vei fi vestit şi-ai să străbaţi Cu noi pădure şi coclauri; Cât cei vlădici mai poartă firfirici, Avea-vom şi argint şi aur. |
| ‘We live here like squires, or lords of renown, Without ere a foot of free land; We feast on good cheer, with wine, ale, and beer, And evry thing at our command.’ |
Trăim aicea ca şi domnii mari; Cu toate că pământ n-avem, Ştim face sindrofie cu bere şi rachie Şi câte alte, la cherem.” |
| Then musick and dancing did finish the day; At length, when the sun waxed low, Then all the whole train the grove did refrain, And unto their caves they did go. |
Au încheiat cu cântece şi danţ Iar când a fost către apus Din crângu-acela mare fiecare În vizuina lui s-a dus. |
| And so ever after, as long as he livd, Altho he was proper and tall, Yet nevertheless, the truth to express, Still Little John they did him call. |
Iar câtă viaţă-a mai trăit pe urmă, Acestui nentrecut zdrahon (Şi nu-s aceste ce vă spun poveste) I-a zis o lume Micul John. |
| Baladă populară | traducere de Leon Leviţchi |