04 Oct

„Rest” de Christina Rossetti

O Earth, lie heavily upon her eyes;
Seal her sweet eyes weary of watching, Earth;
Lie close around her; leave no room for mirth
With its harsh laughter, nor for sound of sighs.
She hath no questions, she hath no replies,
Hush’d in and curtain’d with a blessed dearth
Of all that irk’d her from the hour of birth;
With stillness that is almost Paradise.
Darkness more clear than noonday holdeth her,
Silence more musical than any song;
Even her very heart has ceased to stir:
Until the morning of Eternity
Her rest shall not begin nor end, but be;
And when she wakes she will not think it long.
Apasă greu pe ochii ei, tu, Glie,
Trudiţii ochi pecetluie-i, Pământ;
Cuprinde-o strâns; să n-ajungă-n mormânt
Trist vaier, nici stridentă voioşie.
Ea nu întreabă, nici răspunde, şi e
Tăcută şi-ocrotită, ne-ndurând,
În, parcă, pacea raiului cel sfânt,
Mâhniri ursite nouă din pruncie.
Nopţi limpezi ca amiezile o scaldă,
Tăcerea-ntrece cântecul de lire,
Sub sânu-i stâng nimic nu mai tresaltă;
Hăt până-n dimineaţa Veşniciei
Făr’ de-nceput nici capăt tihna fie-i –
Şi n-o să-i pară lungă la trezire…
Christina Rossetti traducere de Tudor Dorin

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro