Verbul a (se) susține este unul destul de des utilizat și are foarte multe sensuri, precum și numeroase sinonime; vine din limba latină – sustinere, formându-se de la a ține, conform franțuzescului soutenir. Prima accepție a termenului este cea proprie, care funcționează în planul concretului, referindu-se la „a servi de suport (unui lucru), a face să se țină în poziție ridicată (ca să nu se răstoarne)”, dar și „a ajuta, a sprijini pe cineva (să nu cadă)”. Cel de-al treilea sens propriu aparține formei reflexive a verbului și înseamnă „a se ține în picioare”, dar și „a-și câștiga existența, a se întreține singur”.

Toate celelalte semnificații ale termenului se situează în sfera figurată, fie că are în vedere „a lua atitudine favorabilă față de o acțiune, de o cauză”, fie că se referă la „a aduce argumente în sprijinul unui principiu, al unei teorii, a afirma cu tărie ceva, a apăra cu fermitate”, la „a ajuta, a întreține cu mijloace materiale o instituție, o persoană” ori chiar la „a se menține pe poziție, a-și păstra poziția (socială)”. O utilizare aparte a verbului are în vedere acțiunea de „a prezenta în fața unei comisii sau a unui consiliu (în vederea unei calificări), a se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obține un titlu, un grad sau un post”.

Continuare »

Verbul a contesta face parte dintr-o categorie aparte, cea a cuvintelor pătrunse în limbă într-o frenezie a relatinizării, confirmată pe filieră franceză (contester). Are, din punctul meu de vedere, atât aspecte pozitive, cât şi aspecte negative între semnificaţiile sale. Şi, privind lucrurile într-un anumit fel, mai complex, cred că fiecare vorbitor decide pentru sine care şi cum se aşază lucrurile pe axul bun-rău.

Astfel, primul sens al termenului se referă la „a nu recunoaşte dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, a nu admite existenţa sau necesitatea unui lucru”, fiind sinonim cu a tăgădui. El poate fi utilizat în sfera juridică, presupunând acţiunea de „a face contestaţie”. Într-o accepţie mai extinsă, verbul se poate referi la adevăruri, fenomene, fapte, având în vedere intenţia de „a declara ca fiind neadevărat”, stabilind sinonimie cu a nega.

Continuare »

Verbul a (se) dezice este monosemantic, adică are un singur sens în limba română, ceea ce nu înseamnă că nu poate avea mai multe sinonime. Mi s-a părut chiar foarte bogat din acest punct de vedere, aşa încât valoarea sa tranzitivă este lămurită complet prin termeni echivalenţi, fără nicio altă explicaţie: a contrazice, a dezminţi, a nega, a retracta, a retrage, a tăgădui. Explicaţia „a pune la îndoială”, cea care apare în unele dicţionare, nu mi se pare exactă.

Pentru forma reflexivă, dicţionarele sunt mai darnice – „a nu mai recunoaşte un lucru spus, a-şi retrage cuvântul” (a se dezminţi). Cele mai interesante forme mi s-au părut a fi cele la imperativ: afirmativul Dezi! şi negativul Nu (te) dezice!, după aceeaşi regulă ca şi în cazul lui a zice. Se conjugă la fel, folosind modelul lui în construirea paradigmei, dar nu este un derivat al acestuia, ci vine din franţuzescul dedire, aşa cum se întâmplă şi cu cele asemănătoare cu a veni.

Continuare »

Verbul a protesta are, din câte am citit prin dicţionare, grade diferite de intensitate. De la neutrul „a exprima dezacordul”, trecând prin „a-şi declara în mod deschis dezaprobarea”, până la „a manifesta o împotrivire energică şi făţişă” faţă de ceva. Nu o să insist pe sensul specializat al termenului, care presupune „a stabili pe cale judiciară că o poliţă nu a fost achitată la scadenţă”, ci pe toate celelalte tipuri de proteste care se pot manifesta.

Mi se pare interesantă semnificaţia etimologică a termenului, provenit din latinescul protestatari „a declara public”, cel care determină, cumva, oficializarea opiniei, afirmarea ei cu voce tare. Sinonimele utilizate cel mai des sunt a contesta, a blama, a condamna, a dezaproba, a dezminţi, a înfiera, a nega, a reproba, a respinge, a stigmatiza, a tăgădui, a crâcni, a murmura, a se împotrivi, a se opune. Regionalismele sună frumos auzului – a şuşta, a beşti –, asemenea şi arhaismele – a prerecui, a protestălui, a protestui, a remonstra, a răpşti.

Continuare »