Pentru verbul a aromi, unele dicționare indică etimologie necunoscută. Este un cuvânt pe care l-am nimerit din întâmplare, căci îmi închipuiam că înseamnă altceva și am fost surprinsă să descopăr că mă înșelam, cel puțin parțial. Evident, semnificația la care mă gândisem avea legătură cu aromele…

Și verbul are, oarecum. O variantă fonetică mai veche era chiar a aroma, iar al doilea sens menționat acum de dicționare se referă la „a ameți cu un miros îmbătător”, în timp ce o utilizare arhaică însemna „a afuma pe cineva cu mirodenii” – a tămâia.

Însă prima accepție a verbului e „a fi cuprins de un somn ușor, superficial, lin, plăcut (și scurt)”, adică sinonim al lui a ațipi, a dormita, a moțăi, a picoti, a piroti. Utilizările figurate sunt cel puțin două, una având legătură cu acest sens și fiind încă actuală, deși rar folosită, însemnând a calma, a liniști, a potoli, a ogoi.

Cel de-al doilea sens figurat se stabilește, cel mai ușor, prin echivalență cu verbe precum a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta (cu vorba), a seduce, a tenta, a trișa, a zăpăci.

Continuare »

Verbul a (se) încânta este format prin derivare (prefixul în- și cuvântul de bază cânta) după model francez – enchanter, și are foarte puține explicații, dar extrem de multe sinonime. Termenul înseamnă, mai întâi de toate, „a produce o stare de bucurie, de mulțumire, de satisfacție, a stârni entuziasmul”.

Cuvântul are și două accepții mai explicite, una cu referire la „a face să fie cuprins de uimire și admirație”, stabilind sinonimie cu a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a vrăji, iar cealaltă cu sensul de „a ademeni prin făgăduințe; a înșela cu promisiuni”, echivalent al lui a ademeni, a amăgi, a iluziona, a înșela, a juca, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa.

Varianta reflexivă are, între echivalente, pe a (se) amăgi, a (se) înșela, a (se) păcăli. Iar dintre celelalte – extrem de numeroase! – sinonime, menționăm, amestecate: a atrage, a bucura, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a entuziasma, a hipnotiza, a înșela, a magnetiza, a mângâia, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji.

Continuare »

Verbul a surprinde vine din franțuzescul surprendre, după autohtonul a prinde, și are două-trei sensuri înrudite între ele. Se poate referi la „a prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt (pe care vrea să-l săvârșească pe ascuns), a prinde în flagrant delict”. Termenul are o utilizare militară – „a cuceri pe neașteptate”, iar în anumite circumstanțe, vorbind despre sine, verbul are și valoare reflexivă.

De asemenea, poate însemna și „a găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere; a sosi fără veste”, putându-se avea în vedere și fenomene ale naturii sau evenimente, totuna cu a ajunge, a apuca. Mai interesante sunt echivalențele cu verbe de tipul a abuza, a ademeni, a amăgi, a descoperi, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa („a surprinde buna credință a cuiva sau a obține prin viclenie”).

Dintr-un alt punct de vedere, termenul este sinonim cu a epata, a frapa, a mira, a uimi, a ului. Ultimul dintre sensurile menționate de dicționare se referă la „a băga de seamă, a observa pe furiș” sau „a descoperi în mod brusc”, situații în care este echivalent al lui a remarca, a sesiza, dar și „a impresiona prin ceva neprevăzut”.

Continuare »

Verbul a ademeni vine din maghiarul adomány și înseamnă, mai întâi de toate „a atrage prin calitățile sale deosebite”. În anumite circumstanțe, referindu-se la persoane (mai ales la femei), are în vedere încercarea de „a determina la relații sexuale prin promisiuni false, cu vorbe înșelătoare”, situație în care este sinonim cu a seduce, a înșela.

Sensul mai extins nu mai stabilește atât de precis scopul ademenirii – „a face să se amăgească, recurgând la diverse mijloace necinstite”, stabilindu-se echivalență cu a păcăli, a amăgi. Utilizarea figurată a termenului presupune o apropiere de sensul „a atrage de partea sa prin șiretlicuri, a prinde în mreje”, sinonim cu a capta, a captiva.

Continuare »

Verbul a (se) iluziona vine din limba franceză (illusionner) şi înseamnă „a(-şi) face iluzii”. Dincolo de aparenta lui simplitate, seria sinonimică din care face parte este extrem de interesantă – a ademeni, a (se) amăgi, a (se) încânta, a (se) minţi, a momi, a (se) păcăli, a prosti, a purta, a trişa.

Acestea fiind spuse, dicţionarele sunt apoi tăcute, adăugând doar că verbul se foloseşte rar. Poate pentru că e mai nou, ori pentru că are atât de multe şi expresive cuvinte echivalente. Dar, în mod sigur, nu pentru că oamenii s-ar iluziona rar de tot… Dimpotrivă. Mi se pare uneori că, de fapt, singurele momente când putem funcţiona aşa cum trebuie sunt cele în care lumea pare conformă cu viziunea noastră despre ea.

Continuare »

Verbul a (se) amăgi înseamnă, în primul rând, „a lua un neadevăr drept adevăr”. Şi de la această idee, merge pe două coordonate: pornind de la neadevărul venit din afară, al altora care „spun minciuni”, ori de la cel născut în noi înşine. Prin urmare, sinonimele pot avea dublă valenţă, tranzitivă şi reflexivă: a (se) înşela, a (se) păcăli, a (se) minţi. Extrem de surprinzător mi s-a părut antonimul indicat de dicţionare – a dezamăgi. Căci din ce-am spus până acum despre a amăgi, nu-mi sare în ochi vreo conotaţie pozitivă. Deci antonimul unui negativ e tot negativ? O fi bună dezamăgirea ori amăgirea atunci?

Metodele prin care se realizează amăgirea unora de către alţii sunt extrem de diverse, iar efectul este cu atât mai reuşit cu cât inventivitatea este mai mare. Dicţionarele vorbesc despre recurgerea la mijloace necinstite, despre promisiuni false, despre minciuni profitând de încrederea cuiva. Însă una dintre cele mai interesante trimiteri ale termenului se referă la dimensiunea magică a vieţii, apărând astfel sinonime ca – a atrage, a îmbia, a ispiti, a ademeni, a momi, a seduce, a tenta, a vrăji, a fermeca, ori mai vechile a aromi şi a năpăstui (care include şi rezultatul concret, lipsit de echivoc).

Continuare »