11 mai

„To Daffodils” de Robert Herrick

Fair Daffodils, we weep to see
You haste away so soon;
As yet the early-rising sun
Has not attain’d his noon.
Stay, stay,
Until the hasting day
Has run
But to the even-song;
And, having pray’d together, we
Will go with you along.
Narcise mândre, ne-ntristăm
Văzându-vă atât de trecătoare!
Amiaza n-a atins-o încă
De vreme răsăritul soare.
Staţi, staţi,
Pân’ ce zorita zi
Va prinde-a lâncezi
Într-al vecerniei blând ceas,
Când ne vom lua, îngenuncheaţi,
Cu voi odată, bun rămas.
We have short time to stay, as you,
We have as short a spring;
As quick a growth to meet decay,
As you, or anything.
We die
As your hours do, and dry
Away,
Like to the summer’s rain;
Or as the pearls of morning’s dew,
Ne’er to be found again.
Şi noi ne trecem prea curând;
Nici primăvara noastră mult nu ţine;
Grăbim spre moarte fremătând,
Ca voi, ca fiecine.
Popasul ce-l ştim noi
E scurt ca şi al vostru; – apoi
Ne spulberăm
Ca ploaia repede de vară,
Ca perlele de rouă din zăvoi,
Născute ca să moară.
Robert Herrick traducere de Leon Leviţchi

© 2024 blog.ro-en.ro