Verbul a (se) îmbrățișa este un cuvânt polisemantic care se folosește, în primul rând, pentru persoane – „a (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune)”. Sensul figurat corespunzător se referă la „a înconjura din toate părțile”, fiind sinonim cu a învălui, ori „a stărui cu privirea asupra unui lucru, a cuprinde dintr-o aruncătură de ochi”.

Un alt sens figurat al verbului are în vedere „a include, a cuprinde în sfera preocupărilor”, iar altul – „a-și însuși o idee, o doctrină, o concepție” (sinonim cu a-și apropria, a adopta) ori „a se apuca de o meserie, a se consacra unei profesii”. În Moldova se folosește des forma a îmbrățoșa (derivat al lui brățos), cu aceeași semnificație. Dintre sinonime mai sunt menționate a cuprinde, a conține, a primi, a prinde, a vedea.

Continuare »

Pentru verbul a doborî, dicționarul trimite la forma a oborî, care vine din slava veche. Primul sens al termenului înseamnă „a da jos, a culca la pământ”, iar aceasta este și accepția cel mai des utilizată. În alte situații, verbul poate să se refere la „a face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat” sau „a face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește prin aer”. O utilizare aparte a termenului are în vedere recordurile sportive: „a depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent”, fiind echivalent al lui a depăși.

Sinonimele sunt destul de numeroase: a arunca, a azvârli, a întinde, a lungi, a răsturna, a dărâma, a trânti, a prăbuși, a prăvăli, a ucide sau a vâna (despre animale), a detrona, a înfrânge, a învinge, a împovăra, a supune, a distruge, a răpune (în luptă), a ajunge, a birui, a copleși, a năpădi, a podidi, a răzbi, a cuprinde, a covârși (pentru boli, suferințe, oboseală, stări fizice sau psihice etc.), a nimici, a stârpi, a lichida ori a desființa (sens figurat, referindu-se la stări de lucruri, situații, concepții, teorii etc.).

Continuare »

Verbul a programa este relativ nou – vine din franțuzescul programmer, iar lucrul care mi se pare surprinzător (tocmai pentru că e neologic) este faptul că are destul de multe sensuri. Se referă, mai întâi, la „a organiza o activitate potrivit unui program; a prevedea din timp, elaborând un program”, fiind, deci, sinonim cu a fixa sau a stabili un program, conform căruia urmează să se desfășoare o activitate, ori cu a cuprinde, a include (pe cineva ori ceva) într-un program.

Una dintre cele mai uzitate întrebuințări ale termenului se referă la „a planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme”, iar una dintre cele mai moderne are în vedere „a introduce un program într-un calculator în vederea rezolvarii unei probleme”. În ceea ce privește ultima accepțiune a termenului, astăzi, programarea a devenit chiar o ocupație de sine-stătătoare, constând în „a supune codificării pentru a introduce în mașina electronică de calcul” date și materiale. În afară de asta, există azi profesioniști care ne programează vacanțele, nunțile, petrecerile… şi, în general, orice altceva dorim. Ca să nu ne mai doară capul!

Continuare »

Verbul a (se) încinge se referă în primul rând la foc, subliniind faze diferite ale procesului, atât începutul – „a se aprinde bine, a începe să ardă cu intensitate”, cât şi paroxismul – „a arde cu flacără mare”. Pe de altă parte, cuvântul se poate referi la anumite produse (fân, cereale, făină etc.) ce îşi pierd proprietăţile iniţiale (din cauza umezelii, a îngrămădirii etc.) şi încep să se altereze prin fermentare, căpătând gust neplăcut, moment în care sinominele devin a se strica, a se aprinde, sau mai rar întâlnitele a se izgorî, a se scoace.

Metaforic vorbind, termenul sugerează atitudini umane – „a căpăta tot mai mult suflet”, sinonim cu a (se) încălzi, a (se) însufleţi, a (se) anima, a (se) antrena, a (se) entuziasma, a (se) electriza, a (se) ambala, a (se) aprinde, a (se) înflăcăra, a (se) înfierbânta. De asemenea, subliniază intensitatea sentimentelor, a pasiunilor – „a se manifesta puternic”, sinonim cu a cuprinde, a copleşi, a consuma, a mistui, ori ilustrează forţa unei discuţii, confruntări, lupte – „a deveni mai intens”, deci a (se) înteţi, a (se) întări, a (se) intensifica, a (se) înfoca.

Continuare »

Verbul a primi, dacă stăm bine şi analizăm, se asociază, la un nivel foarte profund, cu acceptul celui căruia i se acordă ceva. Nu poate să-ţi dea nimeni cu adevărat ceva, dacă nu eşti dispus să iei în posesie, să accepţi ceea ce ţi se oferă sau ţi se datorează. Îti poate fi atribuit un titlu, un rang, dar nu îl primeşti până nu îl accepţi; pentru că trebuie să fii, în acelaşi timp, obiectul spre care se îndreaptă o acţiune, dar şi cel care suferă efectele ei. Sensul acestui verb este aproape obligatoriu similar cu a admite, a include, a cuprinde, a îngloba în propria persoană ceea ce ţi se propune; trebuie să consimţi, să fii de acord. Şi sunt nenumărate cele pe care le poţi primi: o veste ori un ordin, o admonestare sau o reclamaţie, o slujbă sau o învoire, un drept ori un dar, permisiune sau ajutor, un colet ori un ban, un oaspete şi, cel mai frumos, felicitări. Se adaugă, pe parcursul unei vieţi, la toate ale noastre, în mod plăcut sau mai puţin, numai cu acceptul nostru; altfel, se duc şi ne lasă.

Continuare »