13 ian.
„Poezia” de Nichita Stănescu
| Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este ţapa care plânge, ochiul călcâiului care plânge. O voi, prieteni, poezia nu este lacrimă ea este însuşi plânsul, plânsul unui ochi neinventat, lacrima ochiului celui care trebuie să fie frumos, lacrima celui care trebuie să fie fericit. |
Poetry is the weeping eye it is the weeping shoulder the weeping eye of the shoulder it is the weeping hand the weeping eye of the hand it is the weeping soul the weeping eye of the heel. Oh, you friends, poetry is not a tear it is the weeping itself the weeping of an uninvented eye the tear of the eye of the one who must be beautiful of the one who must be happy. |
| Nichita Stănescu | Traducere de Thomas Carlson & Vasile Poenaru |