01 Iul

„Pe lângă plopii fără soţ…” de Mihai Eminescu

Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi –
Tu nu m-ai cunoscut.
Down where the lonely poplars grow
How often have I erred;
My steps that all the neighbours know
You only have not heard.

La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea –
Tu nu m-ai înţeles.
Towards your window lighted through
How oft my gaze has flown;
A world entire my secret knew
You only have not known.
De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;
A word, a murmur of reply
How often did I pray!
What matters then if I should die,
Enough to live that day;
O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor.
To know one hour of tenderness,
One hour of lovers’ night;
To hear you whisper’s soft caress
One hour, then come what might!
Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;
Had you but granted me a glance
That was not filles with scorn,
Out of its shinning radiance
A new star hab been born.
Ai fi trăit în veci de veci
Şi rânduri de vieţi,
Cu ale tale braţe reci
Înmărmureai măreţ,
You would have lived through lives untold
Beyond the ends of time;
O deity with arms so cold,
O marble form sublime!
Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
Din timpurile vechi.
An idol of some pagan lore
As now no more is seen,
Come down to us from times yore,
From times that long have been.
Căci te iubeam cu ochi păgâni
Şi plini de suferinţi,
Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinţii din părinţi.
My worship was of ages gone,
Sad eyes by faith beguiled,
Each generation handed on
From father unto child.
Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeţe capul tău
Se-ntoarce în zadar,
But now I very little care
To walk along that lane,
Nor heed the face I found so fair
Looks out for me in vain;
Căci azi le semeni tuturor
La umblet şi la port,
Şi te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort.
For you are like them today
In bearing and in guise,
And I but look on your display
With cold and lifeless eyes.
Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt
Şi noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ.
You should have known to value right
With wondering intent,
And lit your candela at night
To Love that God had sent.
Mihai Eminescu Traducere de Corneliu M. Popescu

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

© 2017 blog.ro-en.ro